Veșmântul pentru moaștele Sfintei Olimpiada din Fărcașa, creat special pentru proclamarea locală a canonizării sale, a fost realizat în atelierul Mănăstirii Copou din Iași.
Proclamarea locală va avea loc la finalul Sfintei Liturghii de sâmbătă, care va fi oficiată în biserica Parohiei Fărcașa din județul Neamț.
Vineri seară, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, va oficia Privegherea pentru ziua de pomenire a sfintei.
Despre Sf. Olimpiada din Fărcașa
Proclamarea generală a canonizării Sf. Olimpiada din Fărcașa a avut loc, împreună cu a celorlalte 15 sfinte recente canonizate, în 6 februarie 2026, la Catedrala Patriarhală.
S-a născut în 8 septembrie 1880, iar în 1903 s-a căsătorit cu Ion Tănase, întemeind o familie binecuvântată cu opt copii: Maria, Glicheria, gemenele Ioana și Marița, Petru (viitorul Sfânt Cuv. Petroniu de la Prodromu), Raveica și Dumitru.
A lucrat virtutea milosteniei și și-a crescut copiii în duhul creștin ortodox. Se nevoia cu multe metanii, privegheri și rugăciuni și ținea cu asprime toate zilele de post. Povățuită de duhovnicii mănăstirilor nemțene, rostea în toată vremea: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătoasa! A rămas văduvă în 1942.
Un sfârșit creștin
În 1967, simțindu-și sfârșitul aproape, a postit trei zile, apoi a chemat preotul să o spovedească și să o împărtășească. Pe 1 iulie, s-a spălat și, în timp ce se pieptăna, i-a zis fiicei, Glicheria: „Adă fuga tulpanul să mă îmbrobodesc, că uite, vin pe cărare trei femei în alb”. „Unde-s mamă?”, a zis fiica ei, nevăzând pe nimeni. „Lasă, că au treabă cu mine”, a răspuns sfânta.
După ultima Împărtășanie, b-a mai mâncat nimic și s-a făcut veselă ca niciodată, începând să cânte: Hristos a înviat…, Câți în Hristos v-ați botezat…, Nașterea Ta, Hristoase…, Binecuvântat ești, Hristoase… și altele. Zicea Cuvine-se cu adevărat, Psalmul 50 și apoi: Primește, Doamne, pe toți care vin la Tine și mă primește și pe mine!
În 4 iulie 1967, la răsărit, a cerut Glicheriei lumânarea, a deschis ochii și a șoptit: Iartă-mă!, apoi s-a întors pe o parte și și-a dat duhul în pace, cu un zâmbet pe chip.
Alte broderii realizate la Copou
În atelierele mănăstirii au mai fost brodate:
- Veșmântul Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae,
- Veșmântul Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus,
- Veșmântul pentru Sfinții Cuvioși Petroniu de la Prodromu și Dionisie de la Colciu,
- Veșmântul pentru Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț
- Veșmântul Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași
- Copiile unor broderii medievale celebre din patrimoniul mănăstirilor românești, cum ar fi Epitaful de la Cozia sau steagul de luptă al Sf. Ștefan cel Mare.
Despre mănăstire
Așezământul monahal a fost întemeiat în secolul al XVII-lea și desființat în urma aplicării Legii secularizării averilor bisericești din 1863.
Legenda spune că mănăstirea a fost înființată de Domnitorul Vasile Lupu după ce soția lui, Doamna Tudosca (Teodosia), a scăpat de o invazie a tătarilor ascunsă într-o scorbură de copac din acel loc.
Sfântul lăcaș a fost sfințit în 1638 de Patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului.
Foto credit: Doxologia.ro / Pr. Silviu Cluci
