Duminică s-au împlinit 125 de ani de la nașterea Patriarhului Justinian Marina, cel care a protejat Biserica în perioada de maximă intensitate a prigoanei ateiste. Întâistătătorul a fost pomenit atât la Catedrala Patriarhală, cât și la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, unde își doarme somnul de veci.
„Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe, camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comuniști”, explica în trecut despre el Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Patriarhul Justinian Marina „s-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate”, mai spunea actualul patriarh al României.
Origini vâlcene
Viitorul Patriarh Justinian s-a născut în 22 februarie 1901 la Suești, județul Vâlcea, primind numele de botez Ioan. A studiat la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1929.
A fost hirotonit preot în parohia vâlceană Băbeni, iar în 1932 a fost numit director al Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea. În 1933, a devenit preot la Parohia „Sf. Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea, iar din 1935 a devenit și duhovnic al tinerilor cercetași vâlceni. În anul următor avea să fie și catehet al premilitarilor.
La finele anului 1935 și-a pierdut soția, pe Lucreția, care a lăsat în urmă doi copii: pe Silvia și Ovidiu.
Preotul Ioan Marina a fost numit director al tipografiei eparhiale în 1939, reușind să achite toate datoriile în mai puțin de un an și să câștige încrederea actorilor importanți de pe piața editorială.
Fiind cel mai respectat dintre clericii vâlceni, a fost ales și președinte al Asociației Generale a Preoților din România.
Destinul l-a apropiat de primul lider comunist
În august 1944, l-a ajutat pe prietenul său, Mihai Roșianu, care pregătise evadarea din închisoare a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Aceasta l-a făcut să beneficieze ulterior de încredere și de deschidere și de susținere specială din partea primului premier comunist al țării.
În contextul schimbării de regim, Părintele Ioan Marina a fost tuns în monahism, cu numele Justinian, și numit arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul de „Vasluianul”. S-a implicat în combaterea efectelor sociale ale secetei și războiului, astfel că, la finele anului 1947, a fost ales și înscăunat Mitropolit al Moldovei.
Primirea arhieriei
După trecerea la cele veșnice a Patriarhului Nicodim Munteanu în 28 februarie 1948, Mitropolitul Justinian Marina a fost ales Patriarh al României în 24 mai 1948.
Era un moment dificil pentru istoria României și a Bisericii Ortodoxe Române. Autoritățile comuniste tocmai scoteau religia din școlile publice și impuneau Bisericii Ortodoxe Române un nou statut de organizare și funcționare.
Reforme și consolidare spirituală și instituțională
Patriarhul Justinian a reformat și unificat sub oblăduirea Bisericii învățământul teologic la toate nivelurile (seminarii, școli de cântăreți, facultăți).
În plan monahal a inițiat mai multe școli monahale, precum și consolidarea unor oaze de duhovnicie ca Mănăstirea Slatina din județul Suceava, condusă de Sf. Cleopa de la Sihăstria. A ajutat mănăstirile închise sau expropriate, fondând ateliere meșteșugărești monahale, salvând astfel sute de obști care creau obiecte ce ajungeau inclusiv la export (cum era atelierul de covoare de la Mănăstirea Râmeț, jud. Alba).
A reușit să le asigure preoților de mir salarii și pensii, păstrând lăcașurile de cult deschise și portul preoțesc la vedere în public, în timp ce în altă țară comunistă, Albania, preoții erau vânați și uciși.
A intrat în conflict cu regimul politic comunist ateist la finele anilor 1950, când a refuzat reforma impusă monahismului românesc, retrăgându-se la Schitul Dragoslavele, jud. Argeș, în semn de protest. Atitudinea sa a încurajat mult preoții, monahii și monahiile din epocă.
Alte realizări cruciale pentru Biserică
Patriarhul Justinian a reușit, în plin comunism, canonizarea primilor Sfinți Români (1955) și generalizarea cultului sfinților ale căror moaște se găsesc în țara noastră.
Nu în ultimul rând, a reușit să restabilească relații cu unele dintre Bisericile Ortodoxe Surori într-o epocă în care orice relație cu entități din afara frontierelor trebuia să fie politică sau aprobată de regim.
Capacitatea Patriarhului Justinian Marina de a rezolva probleme în mod diplomatic este dovedită și de felul în care a reușit să obțină sprijin de la Regina Angliei pentru tipărirea ediției Bibliei Sinodale de la 1968. Suverana britanică a vrut să-i ofere un Rolls-Royce în dar, un semn de mare apreciere, dar el a cerut în schimb hârtie pentru tipărirea Bibliei în română.
Patriarhul Justinian s-a mutat la Domnul în 26 martie 1977, în urma unui atac de cord pe fondul stresului din urma cutremurului din 4 martie 1977. Aflat într-un autoturism alături de dr. Ovidiu Marina, fiul său, și, văzând urmările cutremurului, care afectase numeroase biserici, patriarhul a rostit ultimele sale cuvinte:
„Dar ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele?”
A salvat Ortodoxia românească
În perioada sa de păstorire, au fost construite 302 biserici și restaurate 2.345, dintre care 999 de monumente istorice și 128 de mănăstiri.
„Nu trebuie să uităm că această mare operă de restaurare s-a împlinit în cursul celei mai aprige și destructive perioade a epocii comuniste”, remarca acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici în volumul „Patriarhul Justinian în lumina vremurilor” (Ed. Trinitas).
Academicianul amintea că Biserica Ortodoxă a conlucrat întotdeauna cu autoritățile de stat, această tradiție dăinuind de la Sf. Împ. Constantin cel Mare și până la colaborarea cu sultanii cuceritori ai Constantinopolului.
„Dacă patriarhii bizantini și Biserica de Răsărit s-ar fi opus dominației otomane, ar fi dispărut comunitățile creștine din Imperiul Otoman”, a mai subliniat academicianul în volumul citat.
Anul comemorativ 2027
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat recent că anul 2027 este desemnat în Patriarhia Română drept Anul comemorativ al Patriarhilor Justinian Marina (1948-1977) și Teoctist Arăpașu (1986-2007).
Aceștia au condus Biserica Ortodoxă Română în perioada dificilă a ateismului comunist. În 2027 se împlinesc 50 de ani de la mutarea la Domnul a Patriarhului Justinian și 20 de ani de la mutarea Patriarhului Teoctist la cele veșnice.
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești
Sursă: Adrian Nicolae Petcu (coord.), Patriarhul Justinian Marina și apărătorii Ortodoxiei în perioada comunistă, Ed. Basilica, 2017
