În anul 2008 a fost inițiată tradiția aducerii moaștelor unor sfinți „oaspeți” la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou. În 2024, la Catedrala Patriarhală sunt aduse din Cipru moaștele Sfântului și Dreptului Lazăr.

Acesta este cel mai renumit între sfinții ciprioți, dar insula este recunoscută pentru multitudinea de oameni incluși în sinaxare.

Am selectat câțiva sfinți reprezentativi pentru Biserica Ciprului, începând cu Sf. Lazăr și cu Sf. Ap. Barnaba, unul dintre primii propovăduitori ai Evangheliei în acest teritoriu și ocrotitor al țării.

Sfântul și Dreptul Lazăr – Sâmbăta Floriilor

Sfântul Lazăr se remarcă între sfinții ciprioți ca fiind prietenul pentru care Mântuitorul Hristos a lăcrimat și pe care l-a înviat a patra zi din morți, eveniment relatat în Evanghelia Sfântului Ioan la capitolul 11.

Sfântul era originar din Betania, dar fiind urmărit de iudei, deoarece era o dovadă vie a minunilor lui Hristos, a ajuns în insula Cipru, alături de surorile lui, Sfintele Marta și Maria.

În Cipru, Sfinții Apostol Pavel și Barnaba l-au fost hirotonit episcop al cetății Kition – Larnaca de azi.

În 890, la Kition, au fost găsite mormântul și sfintele sale moaște, purtând inscripția „Lazăr, prietenul lui Hristos”. Împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept a construit la Constantinopol o biserică în cinstea sfântului și i-a adus moaștele din Cipru. Deasupra mormântului din Kition, același împărat a construit o biserică care există și în prezent în Larnaca.

Sfântul Lazăr este sărbătorit în Sâmbăta dinaintea Floriilor și în 17 martie, iar aducerea moaștelor sale, în zilele de 4 mai și 17 octombrie.

Sf. Ap. Barnaba – 11 iunie

Sfântul Barnaba a trăit în secolul I și este cunoscut pentru faptul că l-a însoțit pe Sf. Ap. Pavel în călătoriile sale de propovăduire a Evangheliei.

S-a născut în insula Cipru, pe atunci teritoriu roman, într-o familie de evrei și a primit numele Iosif. A devenit creștin la scurt timp după Înălțarea Domnului, iar apostolii l-au botezat „Barnaba”, adică „fiul mângâierii” (Fapte 4:36).

Călătoriile misionare l-au purtat în Cipru, Antiohia și părți ale Asiei Mici. Tradiția menționează că a fost martirizat în Cipru prin lapidare în jurul anului 61.

Sfântul Barnaba este întemeietorul Bisericii Ciprului și ocrotitorul țării.

Sf. Tihon, episcopul Amatundei – 16 iunie

Sfântul Tihon se numără printre sfinții vindecători sărbătoriți în luna iunie.

Acesta s-a născut într-o familie de creștini din Cipru spre finalul secolului al IV-lea. Cunoscut pentru viața sa virtuoasă, a fost hirotonit episcop de Sf. Epifanie (12 mai) și a fost un neobosit misionar printre păgânii care populau în număr mare insula.

Era renumit ca făcător de minuni încă din copilărie. Pus de tatăl lui, brutar, să vândă pâine, copilul le-o împărțea săracilor fără să ceară plată. După ce a fost certat de tatăl sau, copilul i-a reamintit acestuia că Dumnezeu dă înapoi însutit. Astfel, ei și-au găsit cămara, care mai înainte se golise, plină cu grâu.

Sf. Ier. Iraclidie – 17 septembrie

Sf. Iraclidie a fost fiul unui păgân dintr-un sat cipriot, dar a fost convertit la creștinism de Sf. Ap. Pavel, care fusese primit ca oaspete de tatăl său.

Într-una dintre călătoriile sale în Cipru, Sf. Ap. Barnaba l-a hirotonit episcop de Tamassos. Noul ierarh a primit darul facerii de minuni, astfel încât îi tămăduia pe cei bolnavi, învia pe cei morți și alunga demonii.

De asemenea, a construit biserici și a întreprins o bogată activitate misionară alături de ucenicul său, Sf. Miron, care i-a urmat în scaunul episcopal.

Succesele sale au atras atenția păgânilor care l-au omorât, arzându-l de viu. Conform tradiției, bolnavii care așază pe mormântul sfântului se vindecă de orice boală.

Sf. Neofit Zăvorâtul – 28 septembrie

Sfântul Neofit s-a născut în insula Cipru în anul 1134, într-o familie credincioasă cu mulți copii. Ocupația părinților era munca pământului, astfel încât sfântul nu a mers la școală, dar a deprins trăsături care l-au ajutat ca monah: simplitate, smerenie, ascultare.

Părintele Iosif Vatopedinul, biograful său, menționează că o trăsătură aparte a sfântului era capacitatea de a discerne binele de rău, trăsătură pe care a avut-o din copilărie.

În anul 1159, s-a retras într-o mică peșteră, care va deveni locul luptelor sale duhovnicești. Și-a amenajat dintr-o lespede de marmură un birou unde au fost întocmite numeroasele sale scrieri. În pereții peșterii a săpat firide pentru cărți, dar tot acolo și-a pregătit și mormântul, deoarece sfântul avea permanent în minte pomenirea morții.

În jurul său s-au adunat ucenici, iar în apropierea peșterii a fost ridicată o mănăstire. Sfântul Neofit a fost stâlpul Ortodoxiei atunci când la conducerea insulei Cipru au venit conducători străini și s-a încercat trecerea la credința din Apus.

A trecut la Domnul în anul 1219, după șaizeci de ani de asceză în peșteră. Trupul său a fost îngropat acolo, iar sfintele sale moaște au fost descoperite în data de 28 septembrie 1750.

Sfântul Neofit este cunoscut și ca sfânt tămăduitor.

Sf. Ioan Lampadistul – 4 octombrie

Sf. Ioan a trăit în secolul al X-lea și a fost fiul unui preot. Numele său „Lampadistul” provine de la cel al satului natal, în prezent dispărut.

Tânărul Ioan dorea să trăiască o viață în curăție, dar a fost constrâns de părinții lui să se căsătorească. Din motive necunoscute, a fost otrăvit de socrii săi și a orbit. În unele surse, este consemnată căsătoria sfântului, iar în altele, doar logodna.

Neputința fizică i-a deschis însă vederea duhovnicească. Și-a petrecut restul zilelor în rugăciune și a devenit cunoscut pentru milostenia pe care o făcea pentru cei săraci, dar și pentru minuni. Îi vindeca pe cei bolnavi și alunga demonii.

A trecut la Domnul la vârsta fragedă de 22 de ani și este unul dintre cei mai tineri sfinți din calendarul Bisericii cipriote.

În mănăstirea închinată lui de lângă satul Kalopanagiotis se află una din primele biserici bizantine din insulă incluse pe lista monumentelor UNESCO.

Sf. Ilarion cel Mare – 21 octombrie

Sfântul Ilarion s-a născut în secolul al III-lea, în Palestina. A descoperit creștinismul în Alexandria și a fost o vreme ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. A trecut prin mai multe sihăstrii din Maiuma (ținutul Gaza), Libia, Dalmația și Cipru, unde a ajuns spre finalul vieții.

Sfântul devenise cunoscut încă din tinerețe pentru minunile pe care le săvârșea. În insula Cipru, s-a retras într-o peșteră dintr-un loc pustiu, unde se ajungea cu greu. Aici a rămas vreme de cinci ani, fiind uneori vizitat de ucenicul său, Isihie, și de câțiva credincioși.

La vârsta de optzeci de ani, a trecut la Domnul, iar tradiția a consemnat ultimele sale cuvinte: Ieși suflete al meu, pentru ce te temi? Ieși, de cine ți-e frică? Ai slujit pe Iisus Hristos aproape șaptezeci de ani și te temi de moarte?

După o vreme, Isihie i-a dezgropat trupul și l-a dus în Palestina pentru a fi cinstit de mulțimea ucenicilor pe care îi lăsase în urma sa.

Sf. Ioan cel Milostiv – 12 noiembrie

Sfântul Ioan cel Milostiv s-a născut în secolul al VII-lea, în Cipru, într-o familie nobilă. După ce a rămas văduv, a fost chemat să ocupe scaunul de patriarh al Alexandriei.

Instituția deținea o mare avere pe care sfântul a pus-o la dispoziția celor săraci. A întocmit liste cu toți locuitorii din Alexandria care aveau nevoie de ajutor material, iar ușa lui era deschisă pentru orice problemă a credincioșilor.

Nu s-a îngrijit doar de poporul său, dar i-a ajutat și cei din Palestina, care sufereau în urma invaziei perșilor. A trimis ajutoare materiale și i-a primit refugiați în Alexandria.

A luptat împotriva ereziilor, dar a respins orice atitudine violentă, de aceea este cinstit și în bisericile coptă și etiopiană.

În urma invaziei perșilor, s-a refugiat în Cipru și la scurt timp a trecut la Domnul. Viața sa a fost întocmită de un compatriot, Leontie de Neapole.

Sf. Filumen de la Fântâna lui Iacov – 29 noiembrie

Sfântul Filumen s-a născut în anul 1913, într-o familie din Cipru și a avut un frate geamăn, viitorul părinte Elpidie. Inspirați de viața Sfântului Ioan Colibașul, cei doi frați au plecat la vârsta de 14 ani la mănăstire, apoi au ajuns elevi ai gimnaziului Patriarhiei din Ierusalim.

Fratele său a părăsit Țara Sfântă, dar Sf. Filumen a rămas în Ierusalim timp de 45 de ani până la martiriul său. A avut mai multe ascultări în cadrul Patriarhiei, iar în anul 1979 a fost mutat la Fântâna lui Iacov.

Acolo a fost amenințat constant de evreii fanatici că îl vor ucide dacă nu va părăsi acele locuri. Sfântul a rămas însă ferm în hotărârea de a-L mărturisi pe Hristos în orice împrejurare.

În seara zilei de 29 noiembrie 1979, ziua prăznuirii Sfântului Mucenic Filumen, extremiștii religioși au intrat în biserică în timpul Vecerniei și l-au atacat cu securea pe părintele Filumen. L-au lovit fără milă, i-au tăiat degetele de la mâna dreaptă și au distrus biserica cu o grenadă.

Fratele său geamăn, deși era la depărtare, a auzit glasul părintelui Filumen spunându-i: „Frate, m-au ucis spre slava lui Dumnezeu. Te rog să nu te întristezi.”

La sfintele sale moaște, aflate într-o nouă biserică, vin să se închide numeroși credincioși, iar Sfântul Filumen ocrotește lăcașul său de pericolul atacurilor, care nu a dispărut după moartea sa.

Sf. Spiridon, episcopul Trimitundei – 12 decembrie

Sfântul Spiridon este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei. În prezent, moaștele sale întregi se află în Corfu, Grecia, fiind ocrotitorul insulei, dar acesta s-a născut și a trecut la Domnul în Cipru.

A trăit în secolul al IV-lea, a fost primul episcop de Trimitunda și este cunoscut pentru faptul că a participat la Primul Sinod Ecumenic, unde a explicat în mod minunat dogma Sfintei Treimi și unde l-a întâlnit pe Sf. Ier. Nicolae, care i-a devenit prieten.

Înainte să devină episcop fusese căsătorit și avusese ca ocupație agricultura.

Încă din timpul vieții a fost mare făcător de minuni: și-a înviat fiica, a transformat un șarpe în aur, a adus ploaie, a alungat demoni, a vindecat bolnavi.

Este cunoscut și drept sfântul care își părăsește racla și vine în ajutorul credincioșilor, deoarece papucii lui se tocesc și sunt înlocuiți anual.

Sf. Epifanie, episcopul Ciprului – 12 mai

Sfântul Epifanie s-a născut într-o familie de evrei din Țara Sfântă, în jurul anului 315. După ce a văzut cum un monah și-a dat hainele unui sărac, s-a convertit la creștinism. A ajuns în pustie, unde a fost ucenic al Sfântului Ilarion cel Mare.

De-a lungul vieții sale s-a dedicat studiului și a scris o operă importantă împotriva ereziilor, Panarion. Sfântul Epifanie a ajuns în orașul Salamina de pe coasta Ciprului, unde a fost rugat să rămână ca episcop.

A mai călătorit la Ierusalim pentru a propovădui Evanghelia, dar și-a petrecut majoritatea timpului în Salamina, unde a trecut la Domnul în anul 404.

Sf. Terapont, episcopul Ciprului – 14 mai

Sfântul Terapont era de origine cipriot și cu toate că nu se cunosc foarte multe detalii despre viața sa, acesta a rămas în tradița Bisericii ca un mare făcător de minuni.

A fost episcop în Cipru în secolele III – IV și a suferit martiriul pentru Hristos. A săvârșit minuni încă de la moartea sa, când cei patru stâlpi de care îi fusese legat trupul au înverzit și au adus vindecare unor creștini.

Moaștele sale au rămas în Cipru o perioadă, iar în anul 806 au fost mutate în Constantinopol din cauza invaziei popoarelor migratoare. În timpul acestui drum, trupul său sfânt a izvorât mir care, din nou, a adus vindecare celor bolnavi.

Printre bolile vindecate prin mijlocirea Sfântului Terapont se numără: paralizia, cancerul, hemoragia, orbirea sau tuberculoza.

Sf. Terapont, al cărui nume înseamnă „vindecător” în limba greacă, a fost declarat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei ocrotitorul spiritual al Asociației Panelene a Fizioterapeuților.

Sfântul Terapont este unul dintre sfinții vindecători sărbătoriți în luna mai.