Sărbătoarea Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, prilejuiește anul acesta întâlnirea pelerinilor și cu Sf. și Dreptul Lazăr din Betania, prin intermediul cinstitelor sale moaște, care vor ajunge joi în Capitală.
Două sunt momentele în care Hristos a plâns: înainte de a-l învia pe Lazăr din Betania și înainte de a intra în Ierusalim în Duminica Floriilor.
Prima dată a vărsat lacrimi pentru durerea prietenului pe care-l iubea și a celor apropiați lui (și, prin aceasta, pentru întreaga umanitate căzută), iar a doua oară pentru Ierusalim, Cetatea Păcii, simbol al poporului iudeu, al mântuirii Poporului lui Dumnezeu.
Reamintim câteva fapte – cine era Lazăr, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos, dar și câteva legende consemnate de Tradiția orală a Bisericii.
Origine: Lazăr era fiul fariseului Simon din Betania și avea două surori, pe Marta și Maria. Locul său de baștină este actualul teritoriu al Cisiordaniei, la aproximativ 3 kilometri distanță de Ierusalim.
Relația cu Hristos: Mântuitorul venea adesea în casa lui Simon, unde vorbea cu Lazăr despre multe, probabil și despre învierea de obște. Evanghelia lui Ioan spune că surorile lui Lazăr i-au trimis vorbă Mântuitorului când Acesta era dincolo de Iordan, afirmând: „cel pe care îl iubești este bolnav”. Atunci, Hristos l-a numit pe Lazăr „prietenul nostru”. La întâlnirea cu familia îndurerată după moartea lui Lazăr, Mântuitorul a lăcrimat.
Învierea: Iisus l-a înviat pe Lazăr după ce S-a rugat Tatălui și I-a mulțumit. În acel moment, Lazăr era mort de patru zile și trupul începuse să se descompună. Minunea este relatată în Capitolul 11 al Evangheliei după Ioan, unicul dintre evabgheliști care o menționează.
După înviere: Lazăr din Betania a mai trăit 30 de ani după ce Mântuitorul l-a înviat. S-a refugiat departe de Ierusalim, împreună cu surorile lui, Marta și Maria, deoarece iudeii voiau să-l omoare, pentru că era dovada vie a învierii și a Dumnezeirii atotputernice a Mântuitorului Iisus Hristos.
Misiune în exil: Sf. Ap. Pavel și Sf. Ap. Varnava l-au hirotonit episcop al cetății Kition – Larnaca de azi, în Insula Cipru.
Posteritate: În 890, la Kition, a fost găsit mormântul Sf. Lazăr, cu moaștele în el și purtând inscripția „Lazăr, prietenul lui Hristos”. Împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912) a construit la Constantinopol o biserică în cinstea sfântului și i-a adus moaștele din Cipru. Deasupra mormântului din Kition, același împărat a construit o biserică ce dăinuie până azi la Larnaca (foto sus).
Legende
- Se spune că, în cei 30 de ani de la învierea și până la a doua adormire a sa, Sf. Lazăr, prietenul Domnului, nu a mai râs și nu a mai mâncat altceva decât fructe.
- Un manuscris athonit menționează că Maica Domnului a aflat că Lazăr era trist că nu mai avea putere să ajungă la Ierusalim, pentru a o mai vedea, iar Maica Domnului i-a scris că îl va vizita dacă îi va trimite o corabie. Maica Domnului și Sf. Ev. Ioan au plecat spre Cipru în corabia trimisă de Sf. Lazăr, dar o furtună i-a aruncat în părțile Sfântului Munte Athos, pe atunci locuit de păgâni. După ce i-au convertit pe locuitori, Maica Domnului s-a rugat Fiului ei ca acest loc să rămână grădina ei dedicată rugăciunii.
- Se mai spune că Maica Domnului a cusut un omofor și mânecuțe ca daruri pentru Sf. și Dreptul Lazăr.
Învierea lui Lazăr este pomenită în Sâmbăta dinaintea Floriilor, care se numește și Sâmbăta lui Lazăr. Ea pregătește credincioșii pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale lui Hristos și pentru marele praznic al Învierii Domnului.
Aducerea moaștelor Sf. Lazăr la Constantinopol este pomenită în 4 mai și în 17 octombrie.
Vezi această postare pe Instagram
Foto credit: Orthodox Marketplace
