Ecaterina Teodoroiu, care și-a dat viața în Războiul pentru Întregirea neamului în 22 august 1917 poate fi considerată „între acele femei din poporul român care, prin strădania și jertfelnicia lor, au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri”, amintea Patriarhul României într-un mesaj adresat femeilor creștine în Duminica Mironosițelor.
Cătălina Vasile Toderoiu (ulterior ea și-a luat numele Ecaterina Teodoroiu) s-a născut în 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, județul Gorj, într-o familie modestă, cu mulți frați și surori.
A urmat cursurile școlii româno-germane din Târgu Jiu, apoi a plecat la București pentru a deveni învățătoare, unde a urmat și cursuri de infirmieră.
Când România a intrat în război de partea Antantei, Ecaterina Teodoroiu s-a alăturat unei cohorte de cercetași din Târgul Jiu și în primele zile ale luptelor a contribuit la îngrijirea răniților. Devotamentul său în îngrijirea răniților a atras atenția inclusiv a reginei Maria, care a chemat-o la București pentru a o cunoaște.
Pierderea unor frați în timpul luptelor din campania anului 1916 a determinat-o pe Ecaterina să se înscrie ca voluntară în armată, lucru acceptat cu greu de oficialii militari. A contat în cele din urmă curajul său, dar și episodul care i-a sporit faima, și anume acela că în 14 octombrie 1916, alături de alte femei și localnici, a luptat cot la cot cu soldații armatei române aflați la Podul Jiului.
Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu și Elena Alistar – modele jertfelnice pentru femeile de azi
Cu toții au reușit să-i alunge pe germanii care încercau să intre în oraș. Acest fapt a avut un mare ecou în rândul opiniei publice românești, dar a contat și pentru moralul armatei române, precizează Prof. Dr. Dorin Stănescu într-un articol publicat în Ziarul Lumina.
Curând faptele de vitejie ale Ecaterinei Teodoroiu s-au înmulțit. Ea a fost, însă, rănită în luptele de la Filiași din 6 noiembrie 1916 și a fost vizitată la spital chiar de regina Maria. De altfel, prețuirea reginei avea să se manifeste ulterior prin conferirea gradului onorific de sublocotenent.
Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în calitate de combatantă în cadrul Regimentului 43/59 Infanterie. La numai două zile de la sosirea în zona frontului, regimentul său, amplasat pe dealul Secului-Muncel, a fost atacat de un regiment german. „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!” aveau să fie ultimele ei vorbe către plutonul pe care îl comanda.
Ecaterina Teodoroiu a fost lovită de două gloanțe inamice care i-au curmat viața în ziua de 22 august, în urmă cu 101 ani.
Foto credit: ZL
