Ziua Independenței Greciei: Sfinți din Elada cinstiți cu mare evlavie de poporul român

De Buna Vestire, Grecia îşi sărbătoreşte ziua independenţei. Sărbătoarea este dedicată celor care au luptat pentru eliberarea de sub stăpânire otomană în urmă cu 199 ani.

Cu prilejul acestei zile importante pentru poporul grec, evidenţiem câţiva sfinţi din Elada care se bucură de mare evlavie în România.

Sfântul Nectarie

S-a născut în data de 1 octombrie 1846 în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara.

Sfântul Nectarie a adormit în Domnul în data de 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat un an și jumătate chinurile cancerului.

A fost înmormântat în mănăstirea „Sfânta Treime’” din Eghina şi a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 1961, fiind pomenit în data de 9 noiembrie.

Un fragment din moaştele sfântului se află la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, unde mii de pelerini vin să îi ceară ajutorul în lupta lor cu această maladie care face milioane de victime anual.

Având în vedere răspândirea acestei boli şi pe teritoriul ţării noastre, Biserica Ortodoxă Română a deschis mai multe centre de îngrijiri paliative pentru persoanele adulte cu afecţiuni oncologice in stadiu terminal care nu au familie sau care nu pot fi îngrijite acasă.

Cele mai cunoscute sunt centrele din Bucureşti şi Cluj, ambele ocrotite de Sfântul Ierarh Nectarie.

Beneficiarilor internaţi în centrele Bisericii li se oferă următoarele servicii sociale: găzduire, îngrijire medicală de tip paliativ, consiliere spirituală şi psihologică.

Dată de cinstire: 9 noiembrie.


Sfântul Efrem cel Nou

Sfântul Mare Mucenic Efrem s-a născut la 14 septembrie 1384, în ziua praznicului Înălţării Sfintei Cruci, în cetatea Trikala din Grecia, primind la botez numele de Constantin.

În ziua de 14 septembrie 1425, când sfântul împlinea 41 de ani, a fost luat rob de turci.

Vreme de opt luni şi jumătate a fost supus la chinuri groaznice chiar în curtea mănăstirii sale pentru a se lepăda de credinţa sa.

Sfântul Efrem s-a mutat la Domnul în ziua de 5 mai, în vârstă fiind de 42 de ani. Bătaia şi tortura zilnică nu l-au făcut să renunţe la Hristos și să devină musulman.

După moartea sa, mănăstirea a rămas pustie vreme de 500 de ani și uitarea s-a aşternut peste mucenicia Sfântului.

Moaştele sale au fost descoperite în urma unei minuni în anul 1950.

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Mucenic Efrem cel Nou a fost trecut cu ziua de prăznuire la 5 mai prin hotărârea ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 22 mai 2014.

Sfântul Mucenic Efrem a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol la data de 02 martie 2011

În Arhiepiscopia Bucureştilor, fragmente din moaştele sfântului se găsesc la:

  • Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reşedinţei patriarhale;
  • Mănăstirea „Radu Vodă”;
  • Mănăstirea „Doamna Chiajna” din judeţul Ilfov.

În România există mai multe locașuri de cult care îl au ca ocrotitor pe Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou:

  • Parohia „Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou” – Mogoşoaia, judeţul Ilfov;
  • Mănăstirea „Sfântul Dionisie Exiguul” – Târguşor, judeţul Constanţa (al doilea hram);
  • Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din Galaţi (al doilea hram);
  • Biserica „Sfinţii Nectarie şi Sfântul Efrem” din Bărboşi, județul Galați (al doilea hram);
  • Schitul „Adormirea Maicii Domnului“ – Groapa Seacă (Petrila-Jieţ), județul Hunedoara (al doilea hram);
  • Capela Școlii gimnaziale „Ion Creangă” din municipiul Cluj-Napoca;

Dată de cinstire: 5 mai.


Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) şi era fiul conducătoru cetăţii Tesalonicului.

Întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a po­­run­cit să se facă sărbătoare în fiecare cetate în cinstea zeilor.

Atunci, Sfântul Dimitrie a mărturisit că este creştin, fapt pentru care a fost închis. În timpul jocurilor în cinstea împăratului, un luptător pe nume Lie, vandal de neam, ucidea foarte mulţi creştini.

Un tânăr pe nume Nestor a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie să lupte cu Lie, şi însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, acesta a ucis pe vandal.

Aflând Maximian că Sfântul Dimitrie l-a îndemnat pe Nestor să lupte a ordonat uciderea sfântului prin decapitare.

Moaştele Sfântului Dimitrie se află în biserica închinată lui din Tesalonic.

În țara noastră există foarte multe biserici în cinstea acestui mare sfânt.

Dată de cinstire: 26 octombrie. 


Sfântul Antonie din Veria

Sfântul Antonie a fost un sihastru smerit şi rugător care a trăit într-o peşteră în apropierea localităţii Veria unde a şi trecut la cele veşnice.

Câţiva ani trupul lui, rămas neputrezit, s-a aflat în peştera unde s-a nevoit. A fost găsit mai târziu de nişte vânători şi au apărut discuţii în sânul comunităţii unde să fie duse moaştele sfântului.

L-au aşezat într-un car cu boi, iar boii au mers fără să fie mânaţi de cineva în locul unde se afla altădată casa lui părintească.

Acolo fusese ridicată o biserică închinată Maicii Domnului şi moaştele sale au fost aşezate în lăcaşul de cult.

De atunci până astăzi, cel puţin două biserici au fost construite în acelaşi loc, ultima dată în urmă cu mai bine de 100 ani când, în urma unor flăcări care au mistuit vechea biserica, locuitorii din Veria au ridicat un locaş de cult închinat Sfântului Antonie cel Nou.

Dată de cinstire: 17 ianuarie. 


Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului

S-a născut în Peloponez, în prima jumătate a veacului al XV-lea, în Penopolez.

În anul 1486, Sfântul Nifon a fost ales patriarh al Constantinopolului. De vreme ce împrejurările erau deosebit de grele, păstoria Sfântului Nifon a fost zbuciumată. A fost alungat din scaun, apoi iarăşi chemat, la cererea credincioşilor, iar în anul 1498 a fost surghiunit la Adrianopol.

Acolo l-a întâlnit voievodul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1495-1508), în anul 1503, pe când se întorcea de la Constantinopol spre ţară, şi l-a înduplecat să vină spre a pune bună rânduială în Biserica Ţării Româneşti.

Astfel a venit la Târgovişte, însoţit de cei doi ucenici ai săi, Macarie şi Ioasaf.

Atunci au fost întemeiate Episcopia de la Râmnic şi cea de la Buzău, iar Sfântul Nifon a sfinţit pe cei doi episcopi. De asemenea, s-a îngrijit de apărarea credinţei ortodoxe şi de bunul mers al vieţii monahale. În Ţara Românească a avut ca fiu duhovnicesc pe Neagoe Basarab, cel care avea să devină în 1512 domnitor.

După  o perioadă a plecat din Ţara Românească, împreună cu cei doi ucenici ai săi, mergând întâi în Bitolia Macedoniei, iar de acolo la Sfântul Munte, aşezându-se la Mănăstirea Vatoped.

După moartea mucenicească a ucenicului său Macarie (14 septembrie 1507), Sfântul Nifon s-a stabilit în Mănăstirea Dionisiu, unde, prorocind pătimirea pentru Hristos a celuilalt ucenic al său, Ioasaf († 26 octombrie 1516), şi-a dat fericitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, la 11 august 1508.

Din anul 1949, capul și mâna sfântului se află în Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Dată de prăznuire: 11 august.


Sf. Partenie din Lampsac

Născut în orașul Melitopole, fiul unui diacon al bisericii din cetatea natală, Sfântul Partenie a trăit pe vremea lui Constantin cel Mare (306-337).

A fost hirotonit episcop al Lampsacului, cetate cu populație majoritar necreștină, de arhiepiscopul cetății Cizic, Ahile.

Sfântul Partenie a trecut la cele veșnice în anul 318 și a fost înmormântat în Lampsac în biserica zidită de el.

Este cunoscut ca mare vindecător de cancer.

Dată de prăznuire: 7 februarie. 

La aceştia se adaugă Sfinţii Patapie, Rafail, Nicolae şi Irina din Lesvos, dar şi Teodora şi David din Tesalonic.

Foto credit: Basilica.ro

Comentarii Facebook


Știri recente