Programul excepțional de închinare în altarul Catedralei Naționale după sfințirea picturii continuă zi și noapte până miercuri, inclusiv. Oamenii continuă să vină – unii din afara Capitalei și chiar din afara țării, pentru a vedea minunea.
Majoritatea nu se dau plecați ușor, ci mai zăbovesc un timp după închinare, încercând să se sature de priveliștea minunată a istoriei mântuirii și de frumusețea chipurilor de sfinți zugrăvite în tehnica străveche și tainică a mozaicului.
Basilica.ro a întâlnit luni și câțiva închinători care nu se pot bucura pe deplin de priveliște, deoarece sunt nevăzători sau cu probleme de vedere. Dar tot și-au dorit să fie acolo, pentru a simți în mod duhovnicesc Catedrala Națională.
Ne învață să ne reîntâlnim
Părintele George Radu Trăilescu de la Mănăstirea „Sf. Treime” Cerneți, județul Mehedinți, venit împreună cu doamna preoteasă Oana, este doar parțial văzător, dar afirmă că simte și ascultă descrierea făcută de ceilalți.
„Suntem din Drobeta-Turnu Severin, de lângă Dunăre și am venit și noi să mulțumim lui Dumnezeu, să-L slăvim pentru darul ce l-a făcut prin oameni, prin ierarhii noștri și mai ales prin rugăciunile sfinților și prin mila lui Dumnezeu: să ne dăruiască o mărturie văzută a lucrării Lui, a iubirii Lui către noi”, spune preotul.
„Cum spunea un tropar: În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare. Într-adevăr, cred că parcă am fi în Cerul Domnului.”
„Prin Catedrala Națională s-a exprimat și se exprimă dragostea unui întreg popor, unui neam ortodox, și mărturia nevăzută a multe suspine, a multe rugăciuni care în taină s-au făcut de-a lungul istoriei și mărturia totodată a jertfei acelor oameni care realmente și-au dat viața pentru poporul acesta, pentru a fi împreună: și Țara Românească, și Ardealul, și Moldova, și toate celelalte părți ale țării”, adaugă Părintele George Radu Răilescu.
„Și, iată, este și un loc în care se întâlnesc oamenii, se reîntâlnesc și ne învață să ne reîntâlnim și în celelalte părți ale țării, să ne regăsim credința, să ne regăsim curajul de a trăi. Cred că această Catedrală a Mântuirii Neamului chiar lucrul acesta ne învață: să ne redescoperim ceea ce noi, românii, avem – dragostea de a fi împreună către Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.”
„Și cred că poate lucrul acesta ne învață această sfântă catedrală: că lucrul cel mai important pentru neamul nostru a fost, este și va fi credința, credința cea vie, credința, care este drumul, sau este acea rachetă, să spunem așa, în chip modern, care ne propulsează către cer, către Dumnezeu”, adaugă părintele mehedințean. „Acolo unde sunt multe lipsuri materiale, ea compensează tot ceea ce noi, poate, ca români, nu am avut sau nu avem în chip desăvârșit.”
Punct de reuniune pentru toți creștinii
Din București, un grup la fel de special s-a închinat în altarul Catedralei Naționale, unde sunt depuse spre cinstire moaștele Sf. Ap. Andrei și ale Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou: profesori și elevi de la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din Sectorul 2 al Capitalei.
Nicoleta Ruba, directoarea instituției de învățământ, spune că este o onoare și o bucurie să se poată închina cu toții.
„Ne-am dorit aceasta din primul moment de la sfințirea Catedralei, de pe 26 octombrie, iar astăzi visul nostru s-a împlinit. Suntem o echipă completă de 30 de tineri cu însoțitorii lor, oameni care cred în Cel de Sus și în binefacerile pe care le face Biserica și mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru mijlocirea venirii noastre aici”, declară Nicoleta Ruba.
„Este important că a fost realizată această Catedrală”, spune și scriitorul Radu Sergiu Ruba, parțial văzător. „Este o capodoperă atât în sens sacru, cât și în sens artistic, ca operă de arhitectură și de artă în toate direcțiile plasticității”.
„Pe de altă parte, este un punct istoric de reuniune și de identitate a neamului românesc – nu numai cel de confesiune ortodoxă, ci pentru toți românii care mărturisesc credința creștină, întrucât este practic un proiect care nu e de astăzi, de ieri. Este de veacuri, chiar dacă are o datare de 140 de ani.”
„Este limpede că a existat întotdeauna, în inima credinței creștine a românilor, această idee de a realiza ceva cu valoare simbolică și cu valoare de exemplu al credinței comunității în fața lui Dumnezeu. Aș dori că valorile creștine adevărate să predomine în viața lumii de astăzi. Pentru că dominantele vin din altă direcție”, a mai spus scriitorul.
Un viitor jurnalist la Catedrala Națională
Rareș Munteanu are 16 ani și este elev la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta”, deși este văzător, iar dizabilitățile sale sunt altele. „Încă din prima clipă a vieții mele Dumnezeu m-a iubit. Nu am putut respira la naștere aproximativ 20 de minute”, explică el.
„Pentru mine este o binecuvântare. Catedrala este un vis împlinit pentru români. Un prieten foarte bun teolog mi-a povestit că a fost dorită această catedrală încă din 1918, iar sentimentul personal pe care îl simt aici este bucuria. Simt prezența lui Dumnezeu, lui Hristos, a sfinților”, spune Rareș Munteanu.
Chiar dacă se mișcă mai încet, Rareș poate face toate lucrurile pe care le facem și noi, ceilalți. Așa că își dorește să devină jurnalist. La vârsta lui, este remarcabil faptul că are deja propriul podcast pe Youtube: RM Podcast. „În prima ediție am avut și un invitat special, pe maestrul Eugen Cristea, care este și prieten din Biserica Izvorul Nou, unde este paroh pe Părintele Stelian Ionașcu”, povestește Rareș Munteanu.
Catedrala Națională pe înțelesul nevăzătorilor
Gabriel Victor Bâclea, trainer și muzicoterapeut în vârstă de 40 ani, îi însoțește pe copiii de la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” și va reveni la Catedrala Națională marți, cu un grup de la Asociația Nevăzătorilor din România.
„Cred că această catedrală este o împlinire a neamului românesc și o dorință a reîntregirii și a strămoșilor noștri care s-a concretizat”, spune Gabriel.
Împreună cu Asociația Nevăzătorilor din România și cu Asociația pentru Dezvoltare Urbană, a fost create materiale educaționale pentru persoane cu deficiențe de vedere, materiale tactile, relatează trainerul.
„Am creat inclusiv fațada Catedralei, desigur, simplificată, astfel încât ei să o poată vedea, conceptualiza mental, prin simțul tactil. Și mâine o să aducem și aceste planșe tactile și o să putem să explorăm și noi, văzătorii, să vedem cum e această percepție”, spune Gabriel Victor Bâclea.
Îndemn la rugăciune
Tatiana, o nevăzătoare în vârstă de 15 ani, declară: „Am venit să mă rog la Dumnezeu. Locul acesta îmi dă liniște sufletească și cred că ne cheamă să ne rugăm mai mult”.
Iar Roberta, în vârstă de 16 ani, spune: „Am venit să mă rog pentru familie, pentru pace, liniște. Ies mai liniștită de aici, bucuroasă că am vizitat acest loc. Este o binecuvântare că o avem, că putem veni aici. Aș vrea să revin”.
Cătălin Nicolaide, profesor la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta”, descrie Catedrala Națională ca pe o minune.
„Nu prea reușim să vedem pe deplin, dar cumva simțim spiritul care este aici și mai este și bucuria de a fi împreună cu copiii noștri, cu colegii noștri și cu toți semenii noștri care au venit astăzi aici și în toată această perioadă”, spune el.
„Catedrala cred că ar trebui să fie un semn de unire, un semn de adunare pentru toată lumea, să ne ridicăm la nivelul la care ar trebui să fie România, să fie un punct de plecare pentru noi, toți – în primul rând ca români, dar și ca oameni. Ar trebui să ne adune, să ne facă să ne simțim minunat, să fim mândri de această bijuterie.”
În rândul națiunilor civilizate
„Eu trăiesc în America împreună cu familia. Sunt din București de origine. Am venit cu soțul meu american, care este și el ortodox, să ne închinăm aici, în minunata catedrală”, spune Laura, în vârstă de 35 ani, prezentă la Catedrala Națională cu fiul în vârstă de 5 ani, Cristian.
Familia are trei copii și locuiesc în apropiere de Seattle, lângă o mânăstire fondată de Cuviosul Efrem Filotheitul, ucenicul Sf. Iosif Isihastul.
„Eu am crescut mergând și vizitând catedralele Vestului, știți, ale lumii catolice, și minunându-mă de ele și minunându-mă în același timp unde sunt ale noastre”, declară Laura.
„Pentru mine asta înseamnă această catedrală. Este ca acele domuri ale vestului. În sfârșit avem și noi unul, cu o iconografie extraordinară. Toată Biblia, toată istoria creștinismului este pictată în mozaic pe aceste ziduri.”
Să dea Dumnezeu credință!
Zenovia, în vârstă de 93 ani, este în scaunul rulant, adusă de două bune creștine. Chipul nonagenarei radiază de o bucurie copilărească ce îi atrage pe toți cei din jur.
„În viața mea tot ca dumneavoastră am fost: am luat pământ, am muncit. Acum, dacă mi-am rupt piciorul, n-am mai putut să fac nimic, dar mă ține copilul, nu mă vait!” spune ea.
„Să se schimbe lumea, mamă, să fie mai multă credință! Asta mă rog la Dumnezeu. Să fie așa cum sunt în sufletul meu, așa să le dea Dumnezeu la tot poporul!” adaugă doamna Zenovia. „Să mergeți pe calea aceasta, să vină la suflet, la Dumnezeu. Celelalte căi nu sunt bune de nimic. Dar, dacă-L ai pe Dumnezeu…”
„Dacă un copil nu are pe Dumnezeu, e greu să-l aduci. Uite, copilul meu e doctor, Dumnezeu să-l ajute, să-l aducă Dumnezeu aici, că eu nu am putut să-l aduc. În rest e tare bun copil!” mai spune doamna Zenovia
Apropiere de Dumnezeu
Domnul Constantin are 63 ani și vine din Vatra Dornei. Catedrala Națională este „o apropiere de Dumnezeu”, spune el, adăugând că se bucură că a putut veni.
„Unde să ne regăsim gândurile și bucuriile și necazurile? În Sfânta Catedrală, în altă parte nu avem. Am venit la o soră, că am o soră aici, în București, și azi ne-am propus să venim. Am stat de la ora 10. Acum, uitați, e 14 și 10. Când vrei să realizezi ceva, nu e o problemă. Având soră și tată aici, automat o să mai trec și pe la Catedrala Națională!”
Semințe ale credinței
Diana Ionescu, profesoară de muzică la Școala gimnazială numărul 20 din Sectorul 3 al Capitalei, a venit împreună cu clasa la care este dirigintă.
„Sunt foarte mulțumită că am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să aduc acest grup de copii în catedrală”, spune profesoara.
„Poate pentru unii este unica șansă în viață. Sper din toată inima să nu fie singura și să învețe să se roage, să meargă în pelerinaje, să se închine la sfintele biserici, măcar de acum încolo. Încercăm să semănăm niște semințe și sperăm să se prindă.”
O Catedrală cool
De la Alexandru, elev al Școlii nr. 20, învățăm un cuvânt nou folosit de adolescenți în prezent – se pare că, în loc de cool, generația lor folosește alt termen: „Am venit cu clasa la Școala Altfel și plec cu gândul că e foarte interesantă această catedrală, e foarte mare și…Sigma. Așa mai vorbim între noi, înseamnă șmecher, tare”.
„Era nevoie de o catedrală mare, pentru a putea găzdui mai mulți oameni, uitați câte locuri sunt, să se poată închina mai mulți oameni la un loc”, adaugă el.
„Cred că această catedrală e superbă și va atrage foarte multe persoane”, spune Alexandra, în vârstă de 13 ani.
„Este chiar foarte frumoasă. Și cred că și cei care nu prea vin la biserică ar fi interesați să vină aici. Doar să viziteze, să vadă cât de frumoase sunt picturile. Chiar dacă nu se roagă, este foarte ok să vină în catedrală, să se uite”, adaugă colega ei, Adelina.
„Mozaicul este extraordinar”, le completează Nicole. „Mi se pare că este un mod foarte bun de a inspira mai mulți oameni să fie mai credincioși, să aducă bunătate.”
Una dintre cele mai mari biserici din Europa
„Eu am venit aici cu entuziasm, deși nu mă așteptam să stau atât de mult la coadă”, mărturisește Rareș, alt elev. „Dar, oricum, chiar și așa sunt fericit că am ajuns. E o șansă unică, așa cum a zis doamna dirigintă.”
„Mi se pare o construcție unică în această țară și este foarte mare și chiar mi se pare fascinant că avem una dintre cele mai mari biserici din Europa. Mi se pare foarte frumoasă”, spune Horia.
Mihai și-a dorit să analizeze mozaicul și să vadă cum este construită, arhitectura. Iar Andrei declară că sfântul lăcaș „inspiră o energie foarte bună”.
„A fost o șansă unică să vin aici, fiindcă nu cred că cred că o să pot să vin de multe ori. Am înțeles că este este cea mai mare catedrală din Europa sau din lume. Nu știu exact, dar ce știu este că e foarte frumoasă”, mărturisește Eduard.
Rugăciune și vis frumos
Daria a aflat că sfânta ei ocrotitoare, Sf. Mc. Daria, este reprezentată în mozaicul din naos. „Sunt niște gânduri… nu știu cum să zic… fericite, care te adună în tine însuți”, spune ea. „Să ajungi cineva sau să încerci măcar să ajungi ceva. Mie îmi dă o energie bună.”
Iar Lucian spune că acest lăcaș de cult este „închinat și dat lui Dumnezeu” ca „o rugăciune și un vis frumos”.
Programul de închinare în altarul Catedralei Naționale continuă până miercuri, la ora 24:00. Durata de așteptare și lungimea rândului de pelerini pot fi verificate în timp real aici. Scroll down cu telefonul culcat pe orizontală și click pe bulina roșie cu pieton.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
