Cu 64 de ani în urmă, la București, se muta la Domnul Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din țara noastră și a patra din lume, precum și prima femeie din istorie cu grad de arhitect-inspector general.
A proiectat câteva dintre primele blocuri din Capitală la care s-a utilizat beton armat, situate pe Calea Victoriei.
Tot ei îi aparțin planurile de arhitectură ale pavilionului administrativ și dependințelor subterane de la Aeroportul Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, Palatul Tinerimea Română din strada Schitu Măgureanu, Imobilul Societății Locuințe Ieftine de pe Bd. Hristo Botev din Capitală și numeroase reședințe fermecătoare în stil neo-românesc sau modernist.
Între lucrările primei arhitecte românce (peste 130) se numără și Biserica „Sf. Treime” – Ghencea din București.
Și-a pierdut mama de mică
Virginia Andreescu, nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu, a fost cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei. S-a născut într-o familie modestă, iar la nouă ani și-a pierdut mama, fiind nevoită să preia povara îngrijirii fraților mai mici și a treburilor din gospodărie.
Dar, trăind înconjurată de obiecte de artă create de unchiul ei, și-a dezvoltat gustul pentru frumos. A fost școlită acasă, cum se spune, iar Bacalaureatul l-a susținut la Liceul „Mihai Viteazul” din Capitală.
În 1912, la vârsta de 18 ani, cu sprijinul Ministrului Învățământului, Spiru C. Haret, a obținut permisiunea de a fi unica femeie care urmează cursurile Școlii Superioare de Arhitectură. În paralel a studiat Artele Frumoase și a realizat numeroase acuarele, aflate în prezent în Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.
În perioada Primului Război Mondial și-a întrerupt, pentru o perioadă, studiile, lucrând ca infirmieră.
La 6 iulie 1919 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București cu mențiunea „foarte bine”. Proiectul său de diplomă, „O academie de Arte Frumoase”, a fost primit Premiul Ministerului Educației și Învățământului.
O familie de experți în construcții
După absolvire i-a avut ca mentori și colaboratori pe arh. Petre Antonescu și pe Gr. Bargellini din Italia. În 1923 a început să lucreze la Ministerul Educației Naționale, o componentă a carierei sale fiind formarea tinerelor arhitecte.
În perioada interbelică a reprezentat România la congresele internaționale de arhitectură.
În 1928, s-a căsătorit cu inginerul constructor Spiru I. Haret, nepot de soră al matematicianului, pedagogului și ministrului Spiru C. Haret. Au avut un fiu, devenit și el inginer, Radu Haret.
Virginia Andreescu Haret a colaborat cu soțul ei și în plan profesional, la realizarea unor proiecte.
Fiul ei, Radu, mărturisea: „Zi de zi am văzut, mulți ani de-a rândul, instalându-se în casă, după orele obligatorii de serviciu ale ambilor, o atmosferă susținută de lucru, ce dura până seara târziu, unde schimburile de opinii privind alegerea soluției optime a unui proiect sau a unui capitol de tratat științific se desfășurau cu multă dăruire cauzei slujite”.
Arhitecta își întrebuința talanții în mod chibzuit și metodic, găsind timp și pentru a socializa, invitând oameni de știință și cultură în casa pe care și-o construise și care era plină de obiecte de artă.
Recunoașterea internațională
După ce s-a pensionat, în 1947, Virginia Andreescu Haret a continuat să contribuie la formare și cercetare în domeniul arhitecturii. A contribuit la Manualul Arhitectului Proiectant. În ultimii ani ai vieții a elaborat monografia „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”.
A trecut la Domnul în 6 mai 1962, la București, la vârsta de 67 de ani, fiind înmormântată în Cimitirul Bellu.
În 1981, la al 16-lea Congres de Istorie a Științei, desfășurat la București, Virginia Andreescu Haret a fost recunoscută ca prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general.
„Virginia a spart zidul, Virginia a pătruns pe ușa mare, natura ei a învins și a croit drumul femeilor în arhitectură. Convinsă, demnă și foarte sigură, atât de naturală la locul ei, nimeni n-a îndrăznit s-o conteste”, spunea arh. Henriette Delavrancea-Gibory într-o sesiune a Academiei Române din 5-7 mai 1976.
Dincolo de aceasta, viața primei românce arhitect ne dezvăluie un model feminin: talent artistic, excelență științifică, dar și grijă pentru familie și pentru cei din jur (ca soră de caritate în timpul războiului) și dorință de a împărtăși cunoașterea generațiilor viitoare.
Vezi aici o hartă a clădirilor din București proiectate de Virginia Andreescu Haret.
Surse: Rador; Arhitectura – 1906
Sursa foto: arhitectura-1906.ro
