Valoarea persoanei umane este mai presus de orice rang și stare a vieții

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 28 iunie 2015, în Duminica a IV-a după Rusalii (a Vindecării slugii sutașului). La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (cap. 8, vs. 5 – 15).

În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus: „Vindecarea unui om bolnav de alt neam decât evreu și de altă religie decât cea iudaică are un înțeles misionar simbolic, și anume ea prevestește faptul că Evanghelia lui Hristos va fi propovăduită în toată lumea, la toate popoarele, pentru că Dumnezeu iubește pe toți oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos arată acum ucenicilor Săi că poate descoperi credință puternică și în alte popoare decât în poporul evreu”.

Sutașul preînchipuie diferitele etnii care vor crede în Hristos

”Acest sutaș sau centurion făcea parte din trupele romane de ocupație a Țării Sfinte. Sutașul roman era, prin tradiție, un politeist deoarece romanii se închinau la mai mulți zei, dar printre ei s-au găsit și oameni care admirau învățătura și Persoana Domnului Iisus Hristos. Văzând sau auzind de minunile Lui și de învățătura Lui minunată, mulți dintre păgâni au crezut în El. Deci, sutașul din Evanghelia de astăzi, preînchipuie etniile sau popoarele, altele decât poporul lui Israel, care vor veni la Hristos, vor crede în El și se vor mântui”, a spus Preafericirea Sa.

Valoarea persoanei umane este mai presus de orice rang și stare a vieții

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat, în continuare, că bunătatea milostivă a sutașului roman față de servitorul lui, solidaritatea lui cu omul aflat în suferință, ne arată că: ”Dincolo de ranguri diferite, de funcții diferite în societate și de stări ale vieții, ceea ce contează în primul rând este demnitatea umană, valoarea fiecărui om în fața lui Dumnezeu, chiar și atunci când omul nu mai poate fi eficient, când nu mai este activ sau productiv din cauza bolii ori a vârstei prea înaintate. În fața bolii care îl chinuia pe servitorul său, sutașul nu poate face nimic, întrucât nu are capacitatea de a schimba starea de boală a servitorului său într-una de sănătate deplină. De aceea, el merge la Iisus, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Vindecătorul Care face minuni. Văzând grija sutașului față de sluga sa – atenție, nu este vorba aici despre grija unei slugi față de stăpânul său, ci de grija stăpânului față de slugă –, Domnul Iisus Hristos îi spune sutașului: Venind, îl voi vindeca (Matei 8, 7). Văzând bunătatea sufletului acestui sutaș Domnul Iisus îi răspunde și El cu bunătate, mai ales că sutașul nu-i cerea ceva pentru el însuși, ci pentru un om care nu îi este rudă și nici superior, ci un simplu subordonat. Însă, când sutașul aude că Iisus are intenția să vină în casa lui, Îi spune îndată: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu (Matei 8, 8), adică sub acoperișul casei sau al locuinței în care el locuia de obicei. Cuvintele sutașului arată smerenia lui, dar și prudența lui pentru că orice evreu care intră în casa unui păgân va suporta critica sau vorbirea de rău a evreilor care considerau că romanii, fiind de altă credință nu, merită să fie vizitați la casele lor. Din răspunsul sutașului dat lui Iisus se vede că el nu se consideră vrednic de o cinste atât de mare, și anume ca Iisus să intre în casa lui. De aceea, a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. Însă, când i-a zis lui Iisus cu smerenie: Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa mea, sutașul L-a mărturisit deja pe Iisus ca fiind Domnul sau Stăpânul Vieții, Doctorul care vindecă de boală și dăruiește viață oamenilor”.

Cuvântul lui Hristos ridică din boală și din moarte, dăruind sănătate și viață

Evanghelia ne arată că, pe lângă marea virtute a bunătății sale sufletești, acest sutaș are și o altă mare virtute, anume smerenia, a spus Patriarhul României, arătând în continuare că: ”Deși este comandant peste 100 de soldați și reprezintă puterea stăpânitoare a Romei peste Țara Sfântă, sutașul se smerește, zicând: Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai spune un cuvântul și se va vindeca sluga mea (Matei 8, 8), iar apoi motivează: Și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face (Matei 8, 9). Pornind de la puterea mobilizatoare a cuvântului, care pune în mișcare persoana, sutașul, de fapt, vrea să exprime credința sa în puterea vindecătoare a lui Iisus, despre Care auzise că a vindecat o mulțime de bolnavi. Însă, deși sutașul vorbește despre puterea mobilizatoare a cuvântului său, de stăpân peste o sută de soldați, totuși el recunoaște că nu are putere vindecătoare asupra trupului omenesc bolnav. Cuvântul sutașului era mobilizator numai când servitorul său era sănătos trupește. Din acest motiv, sutașul cere acum lui Iisus cuvânt vindecător. Prin aceasta, sutașul mărturisește indirect că Iisus nu este un om obișnuit ca toți oamenii, ci El are o putere deosebită, alta decât cuvântul uman mobilizator. Domnul Iisus Hristos este și are cuvânt vindecător și dătător de viață. Cuvântul vindecător al lui Iisus Hristos este cuvânt mântuitor sau salvator, adică îl ridică pe om din starea de boală la starea de sănătate, din starea de imobilitate fizică la starea de mobilitate, îl ridică din păcat la sfințenie și din moarte la viață”.

Patriarhul României a evidențiat și cea de-a treia mare virtute a sutașului: ”Când Mântuitorul Iisus Hristos constată că sutașul păgân recunoaște că El este Dumnezeu-vindecător, atunci descoperă tuturor a treia mare virtute a acestui sutaș, și anume credința profundă că Iisus Hristos este Domnul stau Stăpânul vieții, este Dumnezeu. De aceea, Domnul Iisus i-a împlinit cererea sutașului, zicând: Du-te, fie ție după cum ai crezut”.

Să ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru alții

Evanghelia de azi ne arată și importanța rugăciunii pentru alții, mai ales când oamenii sunt atât de bolnavi, încât nici nu mai pot să se deplaseze și nici nu mai pot exprima în cuvinte suferința lor grea și copleșitoare: ”De aceea, Biserica ne cere să ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toți bolnavii, pentru toți cei suferinzi, pentru cei care știu să se roage și pentru cei care nu știu să se roage, pentru cei care pot și pentru cei care nu mai pot să se roage ei înșiși, pentru cei care pot să vină la biserică, și pentru cei care nu mai pot veni la biserică, ci zac în pat, fie în propria casă, fie în spital, fie în case de bătrâni. Întrucât rugăciunea pentru alții este vindecătoare de suferință și singurătate, Biserica ne cheamă să participăm la toate rugăciunile și slujbele ei pentru cei bolnavi, precum și la ajutorarea materială și spirituală a bolnavilor”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.

Vindecăm sau rănim prin cuvinte?

În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să folosim cuvântul doar pentru a vindeca și a ajuta sufletește pe semenii noștri: ”Trebuie să folosim cu toată responsabilitatea cuvântul, deoarece cuvântul poate răni sau poate vindeca sufletește. Un cuvânt greu spus cuiva nevinovat îl rănește sufletește, iar un cuvânt bun spui cuiva întristat îi poate vindeca răni ascunse și schimba stări sufletești. Sunt o mulțime de oameni care au fost răniți sufletește în copilărie, în tinerețe sau în vreme de încercare, iar rana lor se vindecă foarte greu, mai ales dacă cel care a rănit pe cineva nu își cere iertare de la acesta și nu își schimbă atitudinea față de el sau nu se roagă pentru el. Deci, cuvântul rău poate răni, iar cuvântul bun poate vindeca. De aceea, trebuie să ne gândim nu numai la bolnavii care suferă imobilizați la pat, ci și la cei care suferă de întristare pentru că sunt răniți sufletește. Să ne gândim cum folosim cuvintele: rănim sau vindecăm prin cuvinte? Disprețuim sau prețuim? Înjosim sau ridicăm pe semenii noștri prin cuvintele adresate lor? Îndreptăm sau îndepărtăm pe cei cărora le adresăm cuvinte grele? Evanghelia de astăzi ne cheamă să folosim cuvântul doar pentru a vindeca pe cel bolnav, pentru a ridica pe cel căzut, pentru a îndrepta pe cel ce a greșit, pentru a ajuta și pentru a întări pe cei slabi, pentru a cultiva comuniunea oamenilor cu Dumnezeu și întreolaltă”.

Comentarii Facebook


Știri recente

Mănăstirea Mușinoaele are un nou stareţ

Ieromonahul Sofronie Nechita este noul stareţ al Mănăstirii Mușinoaele din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Părintele a fost prezentat obştii duminică de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, care şi-a exprimat convingerea că noul stareţ va continua cu aceeași…