Un vrednic și jertfelnic slujitor al Sfântului Altar

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a PC. Pr. Corneliu-Mihail Militaru, Parohul Parohiei Sfântul Nicolae – Amza, Protopopiatul 2 Capitală, joi, 6 iunie 2013:

Preotul Corneliu-Mihail Militaru (1968 – 2013) – un vrednic și jertfelnic slujitor al Sfântului Altar –

Hristos a înviat !

În Duminica Samarinencei, inima părintelui Corneliu-Mihail Militaru, preot paroh la Parohia Sfântul Nicolae – Amza, Protopopiatul 2 Capitală, a încetat să mai bată pentru lumea aceasta și sufletul său, cald și bun, a plecat pe calea mântuirii, în lumina Mântuitorului Hristos Cel Înviat.

Preotul dr. Corneliu-Mihail Militaru s-a născut la data de 25 septembrie 1968, în localitatea Bănești, județul Prahova, din părinți credincioși și iubitori de Dumnezeu, Dumitru și Silvia. După studiile gimnaziale, absolvite în localitatea natală, a urmat Liceul de Matematică – Fizică Nicolae Grigorescu din Câmpina.

Râvnind de mic copil la slujirea preoțească, a urmat, între anii 1987 – 1991, cursurile Facultății de Teologie Andrei Șaguna a Universității Lucian Blaga din Sibiu, prezentând ca teză, la examenul de licență, lucrarea Spațiul liturgic și importanța sa în cadrul cultului divin.

În anul 1992, s-a căsătorit cu domnișoara Gabriela Mareș, profesoară de religie, având împreună doi copii: Ioan-Mihail, în prezent student teolog, și Maria, acum elevă în clasa a XII-a. În primăvara aceluiași an, a fost hirotonit diacon și apoi, la 19 aprilie 1992, preot, pe seama Parohiei Bănești, Protopopiatul Câmpina, fiind numit preot paroh. La Parohia Bănești a desfășurat o activitate pastoral-misionară și administrativă rodnică, dovadă fiind imaginea de azi a bisericii, consolidată și înfrumusețată, având și casă de prăznuire.

Pe lângă slujirea credincioșilor Parohiei Bănești, părintele Corneliu-Mihail a sporit și în pregătirea sa teologică: a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Sibiu, finalizându-le după obținerea unei burse de documentare la Oxford și susținând, în anul 2006, teza de doctorat cu titlul Învățătura despre Maica Domnului, de la începuturi până la Efes, din perspectivă hristologică.

Începând din luna decembrie 2011, părintele Corneliu Militaru și-a continuat slujirea pastorală în București, ca preot paroh la Parohia Sfântul Nicolae – Amza. Dorea, din tot sufletul, să vadă, cât mai repede, biserica Sfântul Nicolae pregătită pentru slujba de resfințire, în toată splendoarea picturilor ei. N-a uitat, nicio clipă, nici cealaltă frumusețe, cea sufletească, a fiilor săi duhovnicești pe care i-a îndemnat și îndrumat, după exemplul personal, să trăiască adevărata viață, după cuvintele Sfintei Evanghelii și ale învățăturii Mântuitorului Hristos.

A venit apoi încercarea, boala necruțătoare, pe care a primit-o cu multă credință, așa cum se primește o încercare, și pe care a crezut că o va putea învinge. A purtat-o smerit, neștiut, cu bărbăție, slujind până în ultima clipă, până când inima sa a încetat să mai bată pentru lumea aceasta, în care, atât de bolnav fiind, se gândea în primul rând la biserica Sfântul Nicolae, pentru care găsise finanțarea necesară continuării lucrărilor.

Părintele Corneliu Militaru rămâne pentru toți cei care l-au cunoscut un om onest și curajos, un preot jertfelnic și vrednic, care a luptat cu toate încercările pe care Bunul Dumnezeu le-a îngăduit, cu credința neclintită că nimic din cele ce i-au fost așezate pe umeri, cu dumnezeiască socoteală, nu este peste puterile sale. I-a slujit Mântuitorului Iisus Hristos cu credincioșie, dragoste și râvnă vreme de 21 de ani, plecând prea devreme spre locașurile cerești, la doar 45 de ani. Cu adevărat, a fost jertfelnic până la ultima suflare.

La acest ceas de vremelnică despărțire, întru așteptarea Învierii de obște, cu părintească dragoste, ne îndreptăm gândul spre familia spirituală a parohiei Sfântul Nicolae – Amza, și, îndeosebi, spre familia personală îndurerată – preoteasa Gabriela și copiii, Ioan-Mihail și Maria – îndemnându-i pe toți să păstreze mereu viu în inimile lor chipul luminos al părintelui Corneliu-Mihail, care s-a mutat la cereștile locașuri din Împărăția lui Dumnezeu.

Ne rugăm Domnului Hristos Cel Înviat să primească sufletul preotului Său Corneliu-Mihail și să-l rânduiască în ceata Drepților Săi slujitori, acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici supin, ci viață fără de sfârșit, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente