Un smerit făclier al credinţei dreptmăritoare

La Schitul Darvari, sub lupa neiertătoare a Securităţii, s-a desfăşurat cea de-a doua parte a pastoraţiei preotului George Teodorescu.

Mutarea aceasta a avut loc în anul 1960, când Biserica „Sfânta Ecaterina“ a devenit paraclis al Facultăţii de Teologie din vecinătate. Ceea ce se putea constata la reputatul duhovnic era aprofundarea lucrării harismatice cu comunitatea care l-a urmat acolo, alcătuită din mulţi intelectuali şi îndeosebi tineri. O afirmă deschis un fost ucenic al său: „La biserica Schitul Darvari, atunci biserică de mir, roiau în jurul Părintelui George personalităţi de marcă ale culturii noastre. Dacă ar fi să-l pomenesc doar pe Nicolae Steinhardt, la care voi mai reveni, călugărit mai târziu la Rohia“ (†Andrei Andreicuţ, „S-au risipit făcătorii de basme“, Alba Iulia, 2001, p. 13). La întoarcerea din puşcărie, Nicolae Steinhardt se străduieşte să pună în practică rânduielile creştine care urmează după primirea Sfântului Botez. În acest sens, are loc o întreagă cercetare pentru alegerea oficiantului dintre atâtea personalităţi ale clerului bucureştean: „Bucureşti, septembrie 1964. Părintele Mina mi-a spus şi repetat numele preotului la care urmează să mă prezint dacă ies din închisoare. Numele acestui preot, în ziua eliberării, îl uitasem (…). Schitul Darvari e o bisericuţă de vis, în mijlocul unei grădini de roman semănătorist, şi e un fost metoc atonit. Trecusem de multe ori cu jind pe lângă Schit şi făcusem odată Învierea acolo cu tanti Viorica. Locul nu poate să nu atragă prin graţia, micimea, liniştea lui tupilată. Fascinosum. Primesc, aşadar, fără a mai sta pe gânduri propunerea Marianei, şi văd şi în sugestia aceasta un fel de minune, un «rapel», o chemare a trecutului şi o împlinire a sa. Decid a mă duce să-l văd pe preot a doua zi. Cum îl cheamă? George Teodorescu, zice Mariana. Îmi aduc aminte că acesta era numele pe care mi-l dase părintele Mina. Preotul mă primeşte fără a-mi pune multe întrebări şi-mi fixează data de 12 septembrie. La 14, ziua Crucii, mă va împărtăşi. Sunt miruit într-o sâmbătă după-amiază, de faţă fiind, pe lângă preot şi dascăl, naşii…“ (p. 175).

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente