Duminică se împlinește centenarul nașterii Arhim. Ioan Iovan, cel care a făcut aproape un deceniu de temniță grea după ce le-a scris autorităților comuniste un memoriu în care protesta împotriva politicii ateiste.
Părintele Ioan Iovan s-a născut în 26 iunie 1922 în Husasău de Criș, județul Bihor, ca fiu al preotului Gavril Iovan şi al preotesei Maria. A studiat Teologia Cluj, în timpul Dictatului de la Viena, când Ardealul de Nord fusese cedat Ungariei.
S-a călugărit la Mănăstirea Sihastru și a fost hirotonit diacon în 1948 şi ieromonah în 1949 pentru Mănăstirea Vladimireşti. L-a hirotonit Episcopul de Oradea, Nicolae Popovici, un alt luptător împotriva regimului ateist.
Afluenţa mare a credincioşilor la Mănăstirea Vladimireşti nu era bine văzută de autoritățile comuniste, care au încercat să oprească afluxul de pelerini.
Părintele Ioan Iovan a scris un memoriu în care spunea: „Partidul are reprezentanţi în Biserică… Bisericii de ce nu i se acordă dreptul de a merge prin şcoli şi în cazărmi, unde, sub masca atacării misticismului, se neagă credinţa în Dumnezeu? Oare asta este libertatea cultului şi metoda ideologică în R.P.R.? Categoric, nu! Aceasta este metoda cea mai perfidă de prigoană religioasă”.
În 1955 au urmat arestarea sa şi caterisirea. A trecut prin mai multe penitenciare, unde oficia în secret Sfânta Liturghie. Potirul era o cutiuţă de ebonită, iar vinul se aducea în sticluţe de vin tonic.
Printre alte personalităţi duhovniceşti din ţară, la Aiud l-a întâlnit pe Părintele Dumitru Stăniloae.
Părintele Ioan Iovan spunea: „Nu pot și nu vreau să uit închisoarea. Acolo am trăit cele mai înălțătoare momente spirituale din viața mea. Acolo m-am născut a doua oară și Dumnezeu mi-a dat să trăiesc nenumărate minuni, să-i cunosc puterea.”
La amnistierea din 1964 a fost eliberat și s-a stabilit la București. În 1979 a scris un memoriu pe care l-a predat Înaltpreasfinţitului Mitropolit Antonie Plămădeală, pe atunci secretar al Sfântului Sinod. Acesta l-a prezentat Sfântului Sinod şi urmarea a fost ridicarea caterisirii în 26 iunie 1979.
A slujit apoi un an la Mănăstirea Cernica și alţi doisprezece ani la Mănăstirea Plumbuita din Bucureşti, unde l-a prins Revoluția din 1989.
În 1991, s-a întâlnit cu Mitropolitul Clujului la Patriarhie, care l-a invitat să vină la Mănăstirea Recea, unde s-a mutat în 1992.
În 2003, Patriarhul al Alexandriei, Petru al VII-lea și Patriarhul Teoctist sfinţeau biserica Mănăstirii Recea ctitorită prin eforturile Arhim. Ioan Iovan și ale Stavroforei Cristina Chichernea, stareța sfântului așezământ.
Părintele Ioan Iovan a trecut la Domnul în 17 mai 2008.
Vezi și:
Sursa foto: ASCOR Cluj (deschidere)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
