Un nou centru de recuperare din adicții la Târgu Neamț: Când păcătuiești ești singur, dar când vrei să te vindeci ai nevoie de ceilalți

La Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț a fost binecuvântat duminică Centrul de consiliere și tratare a persoanelor afectate de adicții „Sfântul Ștefan” din Târgu Neamț:

„Atunci când faci păcatul ești singur, dar când vrei să te vindeci ai nevoie de ceilalți”, a transmis directorul Centrului, părintele Manuel Dorneanu, pentru Basilica.ro.

Înființarea Centrului

În România există 4 centre de recuperare din adicții: în Iași, Botoșani, Piatra Neamț și Târgu Neamț. Inițiativa edificării Centrului de consiliere și tratare a persoanelor afectate de adicții „Sfântul Ștefan” din Târgu Neamț i-a aparținut părintelui Viorel Laiu, director al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț.

Părintele Manuel Dorneanu, directorul centrului din Târgu Neamț, a vorbit pentru  Basilica.ro despre problemele cu care se confruntă tinerii de astăzi și despre cât de importante sunt empatia și sprijinul emoțional acordate dependenților.

„În general, suntem tentați să-i judecăm pe oamenii care greșesc; fie că beau, se droghează, sunt dependenți de jocuri de noroc. Și cam așa îi privim noi, preoții, în general, cei care nu știm. Iar astfel de oameni, care poartă durere, ajung să ne evite”, a transmis pentru Basilica.ro părintele Manuel Dorneanu.

„Pentru că nu mai vor să fie criticați încă o dată, în plus față de criticile în care trăiesc zilnic. Realitatea este că adicția este, de fapt, o boală”.

Foto credit: Ziarul Lumina
Foto credit: Ziarul Lumina

Consiliere în regim gratuit

Ideea înființării unui cabinet pentru sprijinirea persoanelor cu adicții a pornit de la mărturia impresionantă a unui fost dependent de jocuri de noroc. Acesta a fost invitat să le vorbească elevilor Seminarului Teologic din Târgu Neamț, iar întâlnirea a inspirat crearea unui spațiu dedicat consilierii și ajutorului.

„Fiecare centru are coordonator un preot, iar colaboratorii sunt psihologi sau consilieri. Fiind singurul din protopopiat care a absolvit cursul de consilier în adicții, am fost întrebat dacă doresc să mă implic în acest demers și am acceptat. Totul este voluntar. Cei care oferă serviciile nu sunt plătiți”, a transmis pentru Basilica.ro părintele Manuel Dorneanu.

„Încercăm doar să ajutăm. Nevoile sunt mari – am experiență din parohie, am întâlnit astfel de suferințe, cunosc oameni care nu mai știu cum să iasă din starea lor, cum să-și schimbe viața. Și aceste comportamente distructive ajung să le definească viața”.

Foto credit: Ziarul Lumina
Foto credit: Ziarul Lumina

Despre adicții

Părintele Manuel Dorneanu a clasificat felul adicțiilor:

„Când consumi alcool, droguri sau tutun, este vorba despre o adicție de substanță. Dar există și acea adicție de stare – când cauți o anumită trăire, o senzație care îți provoacă o stare interioară anume, și nu mai poți suporta viața în afara acelei stări”.

Un exemplu concret este cazul unui dependent de jocuri de noroc a cărui dramă a pornit dintr-un experiment realizat din curiozitate, ca să afle ce se poate întâmpla.

„Totul a început când o bunică l-a rugat să-l caute pe nepotul ei. Trimis de bătrână, băiatul l-a găsit pe nepot într-o sală de jocuri, iar acesta i-a spus: «Bagă și tu 5 lei, până termin eu aici.» Băiatul a băgat 5 lei și a câștigat 200. A fost momentul în care a crezut că el poate câștiga bani din asta”, a transmis pentru Basilica.ro pr. Dorneanu.

„Mai târziu, nepotul a primit niște bani de la părinții lui din Italia și l-a invitat din nou la jocuri. Băiatul a acceptat, gândindu-se că joacă pe banii altuia. A rămas în sală, iar nepotul a plecat”.

Foto credit: Ziarul Lumina
Foto credit: Ziarul Lumina

La fel se întâmplă și în cazul adicțiilor de substanță:

„Sunt alcoolici în recuperare care sunt abstinenți de 25 de ani. Unul dintre ei îmi spunea: «Mi-aș dori să fiu din nou normal, să pot bea un pahar de vin la o petrecere. Dar eu nu o să pot niciodată. Mi-am băut toate paharele până la o anumită vârstă. De atunci, nu mai pot. Dar, sincer, trăiesc o viață mult mai bună decât înainte»”, a povestit pr. Dorneanu.

Foto credit: Ziarul Lumina
Foto credit: Ziarul Lumina

Codependenții și Pilda Fiului Risipitor

Dacă o persoană a avut în familie cazuri de dependență, este, într-un fel sau altul, afectată, iar acest fapt poate devia traiectoria vieții sale. De aceea, este important să aibă momente de reflecție și să caute ajutor specializat.

„Chiar dacă dependentul intră în abstinență, familia – soția, copiii – rămân în rolul de codependenți. Nu mai au pe cine critica, dar nici nu pot accepta ușor noul stil de viață”, a subliniat părintele Dorneanu.

„Și în Sfânta Scriptură, Fiul cel Mare din Pilda Fiului Risipitor este un exemplu de codependent: pare sănătos, pare drept, dar nu poate iubi pe fratele său, care se întoarce schimbat. El nu se bucură, ci rămâne în judecată și reproș. Asta face codependentul: pare corect, ascultător, muncitor, dar nu are capacitatea de a ierta și de a iubi”.

Recuperarea

Recuperarea în astfel de cazuri nu înseamnă doar tratament medical, ci implică o transformare profundă și de durată. Persoana dependentă rămâne vulnerabilă toată viața, fiind obligată să evite orice contact cu tentațiile trecutului.

„Este adevărat că în procesul de recuperare se vorbește despre tratament, dar nu este vorba doar despre un tratament în sens medical. Recuperarea este un drum lung și presupune o schimbare profundă. Dependentul rămâne dependent pentru tot restul vieții sale – nu își mai permite nicio recădere, nici măcar un gram de alcool sau o intrare într-un cazinou”, a precizat părintele Dorneanu.

„Nevoia crește. Doza se mărește. De aceea, singura soluție este să nu existe deloc prima doză. Acești oameni ajung uneori să simtă că nu mai trăiesc, că nu mai vor să trăiască. Unii cred că sinuciderea i-ar elibera de un calvar care pare fără sfârșit. Este cumplit prin ce trec. Sperăm să aducem acest fenomen în atenția publicului. Oamenii trebuie, măcar, să cunoască”.

Recunoștința

Recunoștința este importantă, mai ales în prevenția adicțiilor, unde educația joacă un rol esențial.

„Un exemplu relevant este cel al unui băiat, care mi-a mărturisit, că după ce a fost ajutat, a întrebat: «Părinte, ce pot să fac ca să vă răsplătesc pentru tot?» I s-a răspuns: «Dă mai departe ceea ce ai primit.» De atunci, el merge în licee și instituții să își spună povestea – cum a intrat în adicție, încercând astfel să ajute și pe alții”.

Studiile internaționale arată că sub 1% dintre dependenți reușesc să rămână în recuperare și abstinență. Peste 99% se pierd. De aceea, cei care reușesc trăiesc o recunoștință profundă față de Dumnezeu.

Foto credit: Ziarul Lumina


Știri recente