Un fiu al Basarabiei devenit sfânt: 205 ani de la nașterea Mitropolitului Iosif Naniescu, numit „cel Milostiv”

Cu 205 ani în urmă, în data de 15 iulie, se năștea în satul basarabean Răzălăi (județul Bălți), un copil care avea să devină ierarh al Bisericii și apoi să fie proclamat sfânt, cu supranumele de „cel Milostiv”.

Părinții săi, preotul Anania (Nane) Mihalache și Teodosia, i-au pus numele de botez Ioan.

Rămânând orfan de tată de la vârsta de doi ani, copilul a fost luat sub ocrotirea unchiului său, ierodiaconul Teofilact, care la dat la învățătură la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași și apoi l-a luat cu sine pretutindeni unde l-au dus ascultările monahale.

În 23 ianuarie 1835, a fost tuns în monahism la catedrala episcopală din Buzău, iar a doua zi a fost hirotonit ierodiacon.

A urmat cursurile Seminarului din Buzău și apoi Academia de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din București.

A îndeplinit ascultarea de egumen al mănăstirilor Șerbănești-Morunglavu – jud. Vâlcea (1849-1857) și Găiseni – jud. Dâmbovița (1857-1863), fiind hirotonit ieromonah (29 august 1850) și hirotesit protosinghel (30 noiembrie 1852) și arhimandrit (1860). Pentru scurt timp a fost și egumen la Mănăstirea Sărindar din București.

La București, a fost profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr, la Liceul Matei Basarab și la Școala Normală Carol I. Timp de un an (1870-1871), a fost directorul Seminarului Central din București.

La 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu cu titlul de Mireon (de Mira Lichiei), iar la 18 ianuarie 1873 a fost ales Episcop al Argeșului, unde a păstorit o perioadă scurtă, până la alegerea sa, la 10 iunie 1875, ca mitropolit al Moldovei.

A fost instalat la Iași la 6 iulie 1875 și a păstorit până la moartea sa din 26 ianuarie 1902.

La Iași, a continuat lucrările de refacere a Catedralei Mitropolitane începute de Mitropolitul Veniamin Costachi și cele de la Seminarul Veniamin.

În 1888, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar la finele vieții și-a donat biblioteca acestei instituții – peste 10.000 de volume și manuscrise.

Cu toate acestea, cea mai mare lucrare a sa a fost în sufletul său și în sufletele celor din jur, prin activitatea sa filantropică, pe care o desfășura atât individual, cât și instituțional, prin înființarea Societății Clerului Român Binefacerea, care avea misiunea de a ajuta pe copiii de preot rămași orfani și pe preotesele văduve.

A plecat la Domnul în 26 ianuarie 1902, fiind condus cu dragoste și jale pe ultimul drum de mulți oameni.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2017, iar proclamarea deciziei a avut loc în 2018, în Anul Centenar al Marii Uniri, când se împlineau și două secole de la nașterea sa. În același an, un fragment din moaștele sale a fost dăruit de Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei parohiei din localitatea natală a sfântului ierarh.

Vezi și:

Sursa foto: Doxologia.ro

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Comentarii Facebook


Știri recente