Arhimandritul Ioan de la Hurezi a fost evocat la un simpozion național, la trei secole de la trecerea sa la Domnul. Evenimentul a fost organizat la Mănăstirea Hurezi de către Arhiepiscopia Râmnicului.
Manifestarea a reunit vineri istorici, teologi, profesori și specialiști în patrimoniu, care au analizat moștenirea spirituală și culturală lăsată de fostul stareț.
În cadrul simpozionului au fost evidențiate rolul arhimandritului Ioan în dezvoltarea vieții monahale, în consolidarea Mănăstirii Hurezi și în promovarea valorilor culturale și spirituale cultivate în vremea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Legătura cu Sf. Constantin Brâncoveanu
În mesajul transmis participanților, Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului a subliniat că aniversarea a trei secole de la mutarea la cele veșnice a starețului hurezean reprezintă „un moment de profundă reflecție duhovnicească și de recunoștință față de moștenirea spirituală pe care năstavnicul Hurezilor a lăsat-o Bisericii Ortodoxe”.
Arhiepiscopul Râmnicului a evidențiat legătura strânsă dintre arhimandritul Ioan și Sfântul Constantin Brâncoveanu, arătând că starețul a fost „un om al rugăciunii și al slujirii smerite, sfetnic de taină al domnitorului și povățuitor în cele sfinte al familiei domnitoare”.
„Corespondența dintre Sfântul Constantin Brâncoveanu și arhimandritul Ioan, purtată într-un ton familiar, precum și rodnica conlucrare în ctitorirea a numeroase lăcașuri de cult din Oltenia de sub Munte, relevă statura duhovnicească a starețului, părtaș la aceeași chemare spre îndumnezeire”.
Colaborarea dintre domnitor și stareț a depășit dimensiunea administrativă și ctitoricească, fiind întemeiată pe aceeași trăire duhovnicească și pe aceeași iubire jertfelnică pentru Hristos și Biserică.
„A așezat în lumină nu doar jertfa și credința neclintită a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi, ci și întregul orizont spiritual, cultural și duhovnicesc al arhimandritului Ioan de la Hurezi”.
Lucrarea cultural-duhovnicească
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat și contribuția arhimandritului Ioan la dezvoltarea patrimoniului cultural și artistic al Hurezilor: „Cu deplină îndreptățire putem afirma că arhimandritul Ioan de la Hurezi a fost un teolog al spațiului sacru, care a știut să transpună în arhitectură și iconografie taina rugăciunii neîncetate”.
Arhiepiscopul Râmnicului a amintit de formarea isihastă a cuviosului: „Într-o mănăstire în care se cultivă rugăciunea neîncetată, tăcerea și ascultarea, starețul nu este doar un conducător administrativ, ci, mai ales, un părinte duhovnicesc, care a gustat el însuși din roadele rugăciunii”.
„Un astfel de model l-a reprezentat arhimandritul Ioan de la Hurezi, a cărui viață duhovnicească și lucrare ctitoricească au fost străbătute de conștiința acestei realități: fără cunoașterea harului, orice organizare exterioară a monahismului rămâne searbădă și lipsită de viață”.
„Starețul Ioan a devenit pentru ucenicii săi icoană a lucrării Harului, iar autoritatea sa nu venea doar din cea administrativă, ci din cunoașterea tainică a lucrării Duhului Sfânt. Cel ce nu trăia această lucrare nu putea conduce sufletele pe calea curățirii și a vederii lui Dumnezeu”, a transmis Înaltpreasfinția Sa.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a încheiat mesajul prin a sublinia că arhimandritul Ioan de la Hurezi rămâne „un model de viețuire isihastă, de îndrumător duhovnicesc și de bun chivernisitor al obștilor monahale”, iar moștenirea sa continuă să inspire generațiile de monahi și credincioși.
Scurtă biografie
Arhimandritul Ioan de la Hurezi, originar din ținutul Argeșului, a intrat în monahism la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, unde a devenit preot și stareț. Remarcat pentru calitățile sale duhovnicești și administrative, a fost chemat în anul 1692 de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu să conducă Mănăstirea Hurezi.
Timp de 33 de ani, a coordonat dezvoltarea marii ctitorii brâncovenești, supraveghind lucrările de zidire și înfrumusețare ale mănăstirii. De numele său se leagă și construirea sau restaurarea unor așezăminte precum Schitul „Sfinții Apostoli”, Polovragi, Surpatele și paraclisul de la Cozia.
Arhimandritul Ioan a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori și duhovnici ai Sfântului Constantin Brâncoveanu. După martiriul voievodului din anul 1714, a rămas sprijin duhovnicesc pentru familia acestuia.
Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în vara anului 1726 și a fost înmormântat în biserica voievodală a Mănăstirii Hurezi, pe care a condus-o mai bine de trei decenii.
Cuviosul Ioan a fost propus pentru canonizare de sinodul Mitropoliei Olteniei în anul 2024.
Foto credit: Arhiepiscopia Râmnicului
