Are 90 de ani și este din copilărie la mănăstire. Iubește tăcerea, smerenia și rugăciunea. Ți-e mai mare dragul s-o privești cum migălește la război. Degetele-i dibace țes firele multicolore și, cu fiecare centimetru, răsar carpețele fine, vii, atent cumpănite după modele știute de la înaintașe. Frumusețea, vioiciunea și seninătatea călugăriței sunt roadele unei vieți curate, țesute cu virtuți alese.
Monahia Cleopatra Drăgănescu s-a născut în Boroaia, județul Suceava, în 1924, și a primit la botez numele Lucreția. A crescut de la 5 ani la mănăstire, la mătușa sa, maica Nimfodora Vicoveanu, ostenitoare în Mănăstirea Agapia. Acolo a învățat și buchiile, și rucodelia, împletind cu rugăciunea lucrul metaniilor, țesutul la război și tricotatul, mai apoi, la Văratec. „M-am născut din țărani gospodari, cu frica lui Dumnezeu. Am fost opt la părinți, eu a doua. Bunica mea a avut 14, iar mama bunicii a avut 18 copii. Am început să învăț în satul natal, dar nu mă puteam dezlipi de mănăstire, așa că tot la Agapia mi-am continuat școala, șapte clase. La 12 ani am intrat în atelierul mănăstirii, să învăț meserie, la covoare”, își începe povestea vieții de 90 de ani monahia Cleopatra.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
