Există locuri unde cuvintele lui Rabindranath Tagore, „Fiecare copil vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de oameni”, capătă o greutate aparte. Cu atât mai mult cu cât „pentru copii, dragostea înseamnă timp”, cum spune scriitorul american John Crudele. Prin nevoirea, jertfa și grija specială pe care maicile de la Mănăstirea Visterna, din Episcopia Tulcii, o acordă unor copii greu încercați de viață, noi, rătăciții acestui timp, rămânem încă în lumina mesajului lui Dumnezeu. Iar ei, copiii, se regăsesc în… timpul maicilor, care înseamnă iubire. Multă iubire…
Pulberea fină de nisip, ridicată în aer de adieri imperceptibile de vânt și lipsa aproape totală a mișcării așază pe chipurile caselor sărăcăcioase din satul Visterna, comuna Sarichioi, județul Tulcea, o negrăită resemnare. Un drum strâmt, zgrunțuros, se desprinde din șosea la dreapta, urcând în pantă. Ai crede că urmându-l te vei topi în tristețe. Înșelătoare iluzie, căci imediat ce treci de ultima casă, panta înverzită a unui deal, pe care se profilează trupul de cărămidă roșie al unei biserici în construcție, grădina, pomii și florile din fața paraclisului de lemn luminează înviorător. Aici este Mănăstirea Visterna.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
