În data de 18 mai, Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba de sfințire a bisericii Mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la Sînmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureș, condusă de către Părintele Stareț Teodul Libeg, după cum ne informează Secretariatul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei.
În această zi binecuvântată și plină de har, toți pelerinii s-au adăpat din izvorul cel nesecat al darurilor cerești. În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Petru Oneț a fost hirotonit întru preot, pe seama parohiei Izvorul Ampoiului, protopopiatul Alba Iulia. La sfârșitul slujbei, binefăcătorii sfintei mănăstiri au primit Diplome de aleasă cinstire.
În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a spus: „Ritualul de sfințire a locașului bisericesc și mai ales a Altarului ne convinge că biserica este „loc sfânt și îngeresc, cerul în mic”, după expresia Sfântului Ioan Gură de Aur. Deci, ea este o prefigurare și o anticipare a realităților viitoare, a Ierusalimului ceresc. Noi avem datoria să cercetăm regulat biserica, ea fiind „casa lui Dumnezeu” (I Tim. 3, 15) și „poarta cerului” (Fac. 28, 16-17). În acest spațiu sfânt și sfințitor, noi ne întâlnim cu Dumnezeu, Care răspunde la rugăciunile noastre, oferindu-ne iertare de păcate și ajutor în nevoile și necazurile noastre”.
Atestată istoric la 1329, 1445, 1668, 1775, 1812, 1865 și 1872, când este părăsită de călugării ortodocși datorită prigoanei greco-catolice, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Sînmărtin este situată la sudul hotarului satului Sînmărtinul de Câmpie, județul Mureș, pe un deal numit „Dealul Mănăstirii”. Șematismul din 1842 de la Blaj amintește de faptul că la Sînmărtin „este mănăstirea ridicată în onoarea Sfinților Arhargheli Mihail și Gavriil, care când s-a ridicat nu știm”.
Tradiția scrisă amintește și de Dreptul și Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt care, apelând la ajutorul unui pustnic de la Sînmărtin, a readus pacea în Moldova, rectitorind, în schimb, așezământul monahal. Acesta a fost mai apoi distrus și refăcut în anul 1660, când s-a construit aici locaș de rugăciune din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Bisericuța există și astăzi, având mici reparații făcute în 1977 de către fostul paroh Emil Damian de la Sînmărtin.
Mănăstirea a fost reînființată în anul 1990, ca mănăstire de călugări. Între anii 1992-2000, s-a ridicat aici o frumoasă biserică. În perioada 2010-2013, a fost împodobită cu pictură în tehnica fresco, lucrare executată de către pictorul Viorel Maxim.
