În fiecare an, la 1 iunie, este Ziua Internațională a Copilului, moment când îi sărbătorim pe cei mici, dar mai ales noi cei mari tindem să ne întrebăm cum trebuie să facem pentru ca sufletul curat de copil, învrednicit de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Împărăția cerurilor, să îl aibă și să îl avem toată viața. În acest sens, modelul îl găsim în Sfânta Scriptură, în cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos și în tradiția patristică, care ne arată că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, credința curată împlinită prin fapte bune dăruiesc bucurie, pace, liniște, iubire și lucrul cel mai de preț, mântuirea.
Copiii sunt darurile pe care Dumnezeu ni le face pentru mântuirea neamului omenesc, pentru împlinirea menirii omului pe care Dumnezeu a gândit-o încă din Paradis: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (Facerea 1, 27-28). Dumnezeu a suflat asupra omului și omul a devenit ființă vie, la fel, în momentul concepției, Dumnezeu dă suflare de viață prin suflet și, astfel, chipul lui Dumnezeu din om este prezent încă din acest moment, de aceea, orice atentat la viața umană, fie ea embrionară, este un atentat la chipul lui Dumnezeu în om, este o crimă inimaginabilă în consecințele sale spirituale, dar de multe ori și în cele materiale.
Copiii, încă de la venirea lor în lumea aceasta, o umplu de bucurie prin gingășie, curăție și iubire. De aceea, darul cel mai mare pe care părinții îl fac copiilor, la puțin timp după naștere, este Taina Sfântului Botez, care înseamnă că îi punem pe traiectoria către Împărăția cerurilor, oferindu-le lucrul cel mai de preț, și anume ca în basmele noastre românești atât de pline de spiritualitate ortodoxă, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Pentru că Taina Botezului împlinită prin Taina Mirungerii și Taina Sfintei Împărtășanii și păstrată printr-o viață curată a celui nou botezat duce, fără nici o tăgadă, la sfârșitul acestei vieți trecătoare, la viața veșnică și netrecătoare a acelei tinereți fără bătrânețe și vieții fără de moarte, care nu este de pe tărâmul acesta, ci de pe celălalt tărâm, unde pentru noi creștinii ortodocși este Împărăția lui Dumnezeu.
Esențial este să păstrezi chipul luminos primit la Botez, adică sufletul curat al copilului. Atât cât este curat, făcând iarăși referire la celebrul basm românesc Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Făt-Frumosul, sau mai bine zis copilul frumos, are veșnicia bucuriei izvorâtă din Împărăția lui Dumnezeu prin chipul sădit în om prin suflarea de viață dată de Dumnezeu, care atunci când cunoaște întristarea păcatului se pierde în lumea materială a morții, deoarece a pierdut sensul traiectoriei dăruite de părinți la Botez, al existenței sale, și anume dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Sufletul de copil trebuie protejat și hrănit duhovnicește încă din pruncie, de la Botez, cu Trupul și Sângele lui Hristos, prin Taina Sfintei Împărtășanii, împlinit apoi prin învățarea cuvântului lui Dumnezeu prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și împlinite prin pildele de viețuire ale sfinților, care sunt prietenii și casnicii lui Dumnezeu. Mai mult ca oricând trebuie să fim conștienți că sufletul curat și plin de lumină duhovnicească al copilului are nevoie în primul rând de iubire și hrană spirituală, și mai apoi de cele materiale. De cele mai multe ori noi inversăm lucrurile și considerăm că dacă le-am oferit pe cele materiale, înseamnă că ne-am făcut datoria față de copiii noștri. Este o gândire greșită a timpului nostru care, din păcate, duce în fiecare zi la tot mai multe drame, la vârste tot mai fragede, prin diferite dependențe, fie ele din spațiul virtual sau cele ale narcoticelor și alcoolului. De aceea, să îndrumăm și să îi ducem pe copii în casa Domnului, la Biserică, cât mai des, pentru a se întâlni cu Hristos euharistic și astfel să împlinim cuvântul Său: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca acestora este Împărăția cerurilor (Matei 19, 14). (Articol apărut sub semnătura Pr. dr. Ciprian Apetrei și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 2 iunie 2013)
