În România sunt înregistrați peste 350 000 de bolnavi de cancer din care aproape 4 500 sunt copii. Peste 70% dintre aceste cazuri sunt diagnosticate în faze avansate incurabile. Din dorința ca ultima parte a vieții unui om să fie o perioadă trăită în demnitate și confort s-a născut îngrijirea paliativă. La noi în țară conceptul s-a dezvoltat după 1990, iar în prezent nu dispunem de suficiente instituții specializate în astfel de servicii.
După modelul comunităților creștine ale primelor veacuri Biserica desfășoară astăzi activități de pionierat în domeniul asistenței socio-medicale în sprijinul celor care au nevoie de alinarea suferinței sufletești și trupești. În Patriarhia Română funcționează două centre de îngrijiri paliative, unul în Capitală, celălalt la Cluj.
Centrul de îngrijiri paliative al Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost înființat în 2006, iar din octombrie 2012 funcționează într-un sediu nou, modern, ridicat în mai puțin de un an în apropierea Bisericii Sfântul Pantelimon – Foișorul de foc.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății îngrijirea paliativă reprezintă îngrijirea activă și totală a pacienților a căror boală nu mai răspunde la tratament curativ. Controlul durerii și al altor simptome, problemele psihologice, sociale și spirituale au importanță majoră. Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calități a vieții pentru bolnavi și pentru familiile acestora.
Zilele fiecăruia dintre noi diferă. Cădem și ne ridicăm. Uneori este mai bine, alteori mai rău. La Centrul Sfântul Nectarie sensul suferinței pare uneori să urmeze o singură direcție, de la rău la mai rău, cu o viteză ce poate zdruncina pe orice om care asistă muribunzi.
Încrederea în Dumnezeu nu este aici ultima speranță, ci prima. Aici, primul medic este Sfântul Nectarie.
Dacă există învățăminte de tras ele sunt doar indirecte și mai degrabă experiența de fiecare zi, prezența permanentă a morții și a suferinței, schimbă oamenii mai mult decât îi educă. Pe de altă parte bolnavii nu învață să fie stoici. În momentele de luptă, de agonie, în confruntare cu sfârșitul vieții pământești, ceea ce se naște nu e o atitudine. Acolo, uneori, se nasc oameni adevărați, se nasc adevărate conștiințe. Pentru ei se află în permanență acolo părintele sufletesc. La Centrul Sfântul Nectarie există capelă și duhovnicul se roagă pentru fiii lui spirituali.
Oricât de multă educație ai avea în domeniul medical într-un astfel de loc emoțiile nu pot fi controlate. Angajații centrului mărturisesc că nu de puține ori bolnavii sunt cei care îi întăresc pe ei.
(Reportaj difuzat de TRINITAS TV în data de 12 aprilie 2013)
