La Mănăstirea Glavacioc, așezare istorică ce datează din secolul al XV-lea, s-a desfășurat, cu binecuvântarea și sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, sinaxa stareților și a starețelor din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, după cum informează eparhiaargesului.ro.
După oficierea Sfintei Liturghii și vizitarea ansamblului monahal, s-au analizat temeiurile de pe ordinea de zi.
Părinții stareți și maicile starețe au prezentat o dare de seamă asupra activității economico-financiare, administrativ-gospodărești a mănăstirilor și schiturilor. S-a hotărât ca orice lucrare, să se desfășoare cu binecuvântarea ierarhului, conform Statului Bisericii Ortodoxe Române și a Regulamentului monahal.
S-a pus accent pe dezvoltarea activităților filantropice din mănăstiri și schituri, în acest sens înființându-se o condică, unde vor fi trecute toate ajutoarele financiare sau materiale, acordate celor aflați în nevoi.
De asemenea au fost abordate și aspecte din punct de vedere economic legate de construcțiile care se desfășoară pe teritoriul Eparhiei în cadrul mănăstirilor. În acest sens s-a evidențiat posibilitatea încadrării activităților din așezămintele monastice în bugetele locale ale primăriilor din fiecare comună și oraș, conform noilor hotărâri guvernamentale emise la sfârșitul lunii august.
Mănăstirea Glavacioc, locul unde s-a desfășurat această sinaxă, se află în sudul județului Argeș, fiind ctitorită în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Dintr-un hrisov domnesc al lui Radu cel Mare, datat la 20 iulie 1507, aflăm că Mircea cel Bătrân ar fi dăruit în vremea sa Mănăstirii Glavacioc satul Călugăreni de pe Neajlov și un alt sat cu același nume, aflat pe râul Teleorman.
Nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul a rectitorit mănăstirea distrusă, probabil, odată cu invazia otomană din anul 1462. El ridică din temelie o biserică din zid în locul celei din lemn, înzestrează mănăstirea cu multe venituri și moșii și folosește Glavaciocul ca reședință domnească.
Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră.
Între 1701-1704, când domn era Constantin Brâncoveanu, s-a făcut a doua renovare fiind egumen Ștefan. Constantin Brâncoveanu reface casa domnească și pivnița mănăstirii.
În anul 1802, în urma unui cutremur, biserica se dărâmă. Este refăcută din temelii de Eforia Școalelor prin boierul paharnic Costache Faca între anii 1840-1843. În 1858 biserica este închisă din cauza degradării.
În perioada comunistă, mănăstirea a fost transformată în biserică de mir.
În 1991, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic al Argeșului și Muscelului, mănăstirea este redeschisă, având ca stareț pe ieromonahul Crețu Claudiu Casian. Procesul de restaurare a mănăstirii continuă și astăzi.
