Crăciunul irlandez – icoană a coeziunii, a sacralității familiei și a ospitalității creștine
În Țara Sfinților și a Învățaților (The land of Saints and Scholars), aflată la extremitatea vestică a Europei, Ortodoxia, ca și mărturisire a dreptei credințe, este în mod antinomic și „veche” și „nouă”, în același timp.
Este „veche”, întrucât teologia rugăciunii simple, profund trinitară și hristocentrică, a luminătorului Irlandei, Sfântul Ierarh Patrick (+461), precum și spiritualitatea monastică celtică locală, cu întindere asupra unei mari părți a primului mileniu creștin sunt, în esență, ortodoxe.
Și, în același timp este „nouă”, întrucât în comparație cu Europa Occidentală, care după Marea Schismă, în ultimele secole ale mileniului II, a reintrat în contact cu Ortodoxia, Irlanda și-a afirmat relativ târziu (abia în anii 70 ai secolului trecut) dorința de re-branșare spirituală la trecutul celtic ortodox, bine reprezentat prin mulțimea sfinților locali, exponenți ai marilor lavre monastice celtice, cu nume de rezonanță ca Sfânta Brigitte de Kildare (+525), Sfântul Ciaran de Clonmacnois (+549) sau Sfântul Kevin de Glendalough (+612).
Pentru irlandezi, Crăciunul reprezintă, în mod tradițional, cea mai mare sărbătoare a anului, similară cu cea a Paștelui răsăritean. Încercând să identificăm câteva valențe spirituale și tradiționale irlandeze în conglomeratul contextului actual, pe de-o parte secularizat, iar pe de altă parte marcat de recesiune economică și nu numai, am putea enumera: profundul caracter familial al sărbătorii, participarea în număr mare la misa de la miezul nopții, aprinderea lumânării în fereastra casei ca și călăuză simbolică a trecătorilor spre biserica parohială devenită Betleem local, primirea străinului călător și ospătarea lui la masă dimpreună cu cei ai casei și pregătirea ieslei Domnului în locul icoanei Nașterii Domnului.
În contextul anului omagial (2011) al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, se cade să subliniem faptul că, dintre aceste valori spirituale irlandeze, preeminența o deține masa din ziua de Crăciun din fiecare familie, ea devenind o masă a comuniunii și coeziunii dintre cel puțin trei generații, de la aceasta nelipsind, de regulă, nici chiar cei plecați departe de casă. Toate eforturile sunt depuse în direcția unei reîntoarceri, cel puțin pentru Crăciun, acasă, printre cei dragi. Mai mult, ospitalitatea irlandeză impune ca o datorie de suflet cinstea de a invita în casă și de a pune la aceeași masă de Crăciun, pe străin și călător. Aceste două dimensiuni majore ale Crăciunului irlandez – a coeziunii, sacralității familiei și a ospitalității creștine (străinul adus în casă și pus la masă este perceput drept chip al Domnului Hristos) – transfigurează casa irlandeză tradițională ca fiind statornicită pe temeiul credinței.
Crăciunul, praznicul în care Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt ne fac cel mai frumos și neprețuit dar: Iisus Hristos (Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”, Dublin I)
La mai puțin de două săptămâni de la hirotonia întru episcop a Preasfințitului Părinte Ignatie Mureșanul, credincioșii ortodocși români din Irlanda au avut bucuria de a sărbători împreună praznicele Nașterii și Tăierii Împrejur ale Domnului nostru Iisus Hristos. Preasfinția Sa a sosit în Dublin cu puțin înainte de ajunul marii sărbători a Crăciunului, fiind întâmpinat călduros, la aeroport, de către aproape toți preoții Protopopiatului Irlanda, lucru care i-a uimit și impresionat atât pe Părintele Episcop Ignatie, cât și pe mulțimea de oameni de felurite limbi, aflată în ajun de sărbătoare în acel loc spre a-și întâmpina cunoscuții.
În vinerea dinaintea Nașterii Domnului, Preasfințitul Părinte Ignatie a ținut să slujească la Ceasurile Împărătești, săvârșite în biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Dublin, rostind și un cuvânt de învățătură în care îi îndemna pe credincioșii prezenți, în număr neașteptat de mare, să insiste mai mult „pe pregătirea interioară a sufletelor noastre, pentru a ajunge sălașuri luminoase ale Cuvântului Întrupat decât pe pregătirea exterioară, axată pe gastronomie și cadouri specifice acestei perioade, care își are rolul ei fast, dar cu mențiunea că această dimensiune nu trebuie să prevaleze în fața nașterii lui Hristos în inimile noastre”. Credincioșii au apreciat cum se cuvine acest îndemn și au insistat la rându-le ca Părintele Episcop să se alăture grupului de colindători, mai ales după ce au descoperit cu bucurie vocația muzicală a Preasfințitului Episcop Ignatie. Desigur, aplicând cum se cuvine principiul pogorământului, Preasfințitul Părinte Ignatie, care ține cu strășnicie la perpetuarea tradițiilor de Crăciun, a purces în seara de Ajun, la colindă pe la casele creștinilor ortodocși români din Dublin.
De praznicul Nașterii Domnului, sărbătorit în acest an duminica, aceeași credincioși, însoțiți de mulți alții (în jur de 500) – poate cei mai mulți din istoria parohiei, prezenți la acest praznic luminos, și veniți poate în urma îndemnului apostolic al celorlalți: „Veniți și veți vedea!” – au participat la Dumnezeiasca Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte Ignatie, însoțit de Părintele Călin Florea, preotul paroh și protopopul Irlandei, și de Părintele Diacon Romeo Cătălin Gămulescu. În cuvântul de învățătură, adresat credincioșilor, Preasfințitul Părinte Ignatie a zăbovit asupra următoarei teme: „Hristos – Darul sfânt, existențial și esențial al Tatălui și al Duhului Sfânt pentru oameni”. „Orice dar, spunea Preasfințitul Ignatie, este expresia bunătății, a iubirii și a smereniei Celui care dăruiește. Un dar «adevărat» te cucerește, pentru că te surprinde, în sensul că nu-l meriți, și te transfigurează într-o ființă capabilă de a transmite bunătatea, iubirea și smerenia Celui care Ți se dăruiește. Un asemnea Dar de neprețuit ne face Tatăl și Duhul Sfânt în ziua de Crăciun. Trebuie să păstrăm acest Dar și să transmitem la rându-ne puterea harică și nemijlocită a Acestuia. Părintele Stăniloae, în deplină simfonie cu acest gând, precizează: «Hristos este într-o continuă dăruire a Sa Tatălui pentru noi, pentru a ne împărtăși această stare și nouă, ca să ne atragă și pe noi în această dăruire a Sa»”.
În finalul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Ignatie a mulțumit lui Dumnezeu pentru darurile coborâte, în chip prisositor, asupra preoților și credincioșilor acestei parohii care, nu cu mult timp în urmă, au sărbătorit 11 ani de existență. Bucuria sinaxei euharistice a fost minunat rotunjită de frumoasa colindă, pe care a cântat-o Presfințitul Părinte Ignatie, ca semn de mulțumire pentru calda primire, moment încununat cu aplauze îndelungate din partea credincioșilor prezenți.
Înainte de a pleca din Irlanda, Preasfințitul Ignatie a mai fost odată în mijlocul credincioșilor acestei parohii, în seara de 31 decembrie, când după Vecernia cu Litie, a citit rugăciunile de mulțumire pentru încheierea anului și pentru trecerea cu bine în noul an, rostind apoi un cuvânt de învățătură, care a avut drept temă centrală „profilul duhovnicesc și cultural al Sfântului Vasile cel Mare”.
Soborul Maicii Domnului – „Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle” (Lc. 2, 12) – Hristos poate fi găsit doar în simplitatea și smerenia inimii și a vieții (Parohia „Sfântul Columba”, Dublin II)
Vineri, 30 Decembrie 2011 credincioșii parohiei „Sfântul Columba, Dublin II, au avut bucuria de a avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Ignatie Mureșanul. Liturghia arhierească, oficiată într-un spațiu destinat activităților multiculturale ale bisericii romano-catolice din cartierul dublinez Blanchardstown, dimpreună cu părintele Călin Florea, protopopul Irlandei, părintele Raul Gheorghe Simion, parohul comunității, părintele Godfrey Oï‚¢Donnell, slujitor la această parohie și părintele Constantin Uncu, a fost, în chip minunat, încadrată de cuvântul ierarhului care s-a focusat pe modul cum putem să-L găsim pe Hristos în ieslea inimii noastre: prin simplitatea și smerenia vieții. Bucuria întâlnirii întru dimensiunea plină de taină și smerenie a praznicului Nașterii după trup a Domnului Iisus Hristos a fost prelungită de buchetul de colinde interpretat de grupul psaltic și de copilașii parohiei. Replica la această frumoasă desfătare în atmosfera caldă și suavă a colindelor l-a constituit colindul Preasfințitului Ignatie, care a avut o tematică specifică acestei perioade în care suntem chemați să devenim mai buni și mai darnici.
Sfântul Arhidiacon Ștefan: condiția de creștin presupune să-ți asumi niște riscuri (Parohia „Sfântul Nicolae și Sfânta Brigitte de Kildare”, Galway)
În ziua de pomenire a Sfântului Arhidiacon Ștefan românii din parohia „Sfântul Nicolae și Sfânta Brigitte de Kildare”, Galway, protopopiatul Irlandei, păstoriți de preotul Ghiță Tudor, s-au bucurat să-l aibă în mijlocul lor, la săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii pe Preasfințitul Ignatie Mureșanul. Chiar dacă este o comunitate parohială mică și în continuă formare, participarea a fost peste așteptări, împărtășindu-se mulți copii și adulți cu Trupul și Sângele Domnului. La final, credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură, care a avut drept miez de abordare: „Sfântul Arhidiacon Ștefan – a fi creștin e tot una cu a-ți asuma niște riscuri” și sublinierea faptului că „orice comunitate, ori câte de mică ar fi ea, trebuie trăită ca o familie, pentru că Biserica este marea familie, care se prelungește în familia de acasă. Nu trebuie să ne deprime realitatea parohiilor formate din credincioși puțini, preciza Preasfințitul Ignatie. Orice suflet este o comoară. Dacă sunt cel puțin doi sau trei în biserică pentru a se îndulci de Dumnezeiasca Liturghie, atunci avem, dintr-odată, două sau trei comori, ceea ce nu e lucru puțin”.
După agapa creștină, care a aureolat bucuria întâlnirii de la Galway în duhul martiric al Sfântului Arhidiacon Ștefan, fiecare credincios s-a bucurat de „liturghia întru convorbire tihnită și pe-ndelete” cu Preasfințitul Ignatie Mureșanul. Gândul care i-a entuziasmat pe toți cei prezenți la praznic a fost acela că, dupa participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Litrughie, trebuie continuată starea de rugăciune și misiune sfântă în viața noastră de zi cu zi.
Anul Nou – când ești invadat de vremelnicie, simți savoarea și puterea veșniciei („Buna Vestire și Duminica Sfinților Români”, Dublin III)
Tot prin credință, românii care trăiesc vremelnic pe meleaguri irlandeze, deci departe de țara colindelor, a fulgilor jucăuși și a mirosului de cozonac din tinda casei părintești, dimpreună cu copiii mai toți născuți aici, s-au îndreptat la ceas de sărbătoare – de mână sau pe brațe – spre lăcașurile de închinare ale protopopiatului ortodox român al Irlandei, pentru a-L întâmpina cu colinde strămoșești și în curăția inimii pe Cel Făr-de-nceput, culcat în ieslea Betleemului alintat ca Prunc tânăr de Preacurata Lui Maică.
Mare a fost bucuria tuturor, păstori de suflete și păstoriți, de-a fi fost învredniciți în aceste Sfinte Sărbatori de venirea în Irlanda a unui arhiereu a lui Hristos, Preasfințitul Părinte Ignatie, recent uns ca arhiereu în Catedrala Mitropolitană din Paris. Venind cu binecuvântarea Întâistătătorului Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale, a Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Preasfințitul Ignatie a deschis o nouă pagină de istorie în Irlanda, fiind primul ierarh ortodox român în cei 30 de ani de mărturie ortodoxă neîntreruptă pe aceste meleaguri, care a venit să slujească în Dublin și în toată Irlanda de sărbătorile de iarnă.
În ajunul Crăciunului, Preasfințitul Ignatie, însoțit de părintele Călin Florea, care onorează admirabil funcția de protopop ortodox român al Irlandei, a poposit la Parohia Dublin III, cu hramurile „Buna Vestire și Duminica Sfinților Români” păstorită, cu dăruire și jertfelnicie, de părintele dr. Ioan Irineu Crăciun și Petru Vlaic.
Biserica temporară a parohiei, care se află într-o hală industrială, fusese împodobită de mâinile harnice ale Consiliului și Comitetului parohial, ca o mireasă în așteptarea Mirelui născut în Betleemul Iudeii: brad împodobit, masă în tindă grea de colaci, covrigi și mere dupa datină, cetină și ștergură curată la icoane, stea luminată cu opt colțuri în fața altarului, mândru tricolor, străjuind pretutindeni, altarul primenit cu veșminte nou cusute cu dăruire de maicile de la mănăstirea Muncel, Alba…
Deodată sunetul clopotelor și al tocii au umplut văzduhul de chemare la sfântă prăznuire. Vecernia Crăciunului, slujită de Preasfințitul Ignatie Mureșanul, a captat prin frumusețea ei tainică și teologică adunarea credincioșilor, Biserica cea vie a Domnului. La Litie s-a consumat un moment înalțător, Preasfințitul Ignatie cântând el însuși cântările stranei alături de cântareți, apoi cădind Litia adusă de credincioși, în acordul minunat al troparului Nașterii Domnului și în sunetul sincronizat de clopote și toacă. Au urmat colindele și recitările de versuri ale copiilor noștri, crescuți în Irlanda, dar simțind românește, ca și părinții lor, ale căror accente regionale și le-au însușit în mod uimitor. Preasfințitul Ignatie a impresionat întreaga adunare, colindându-i pe toți, dupa ce într-un realist cuvânt de învățătură ne-a focalizat atenția asupra adevărului tainic pe care îl poartă sărbătoarea Nașterii Domnului: „Iisus Hristos – adevărata vocație a omului”.
Venind și Moș Crăciun spre exaltarea celor mai bine de 100 de copii prezenți, acesta le-a împărțit daruri, secundate de iconițe personal înmânate de Preasfințitul Ignatie, care, la retragerea din biserică, a fost înconjurat într-un entuziasm plin de lumină de către creștinii prezenți, recunoscători Bisericii mame, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpresfințitului Iosif și Presfințitului Ignatie, pentru grija constantă și plină de consistență față de diaspora ortodoxă românească.
Praznicul Tăierii Împrejur a Domnului, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei și Anul Nou i-a găsit pe credincioșii parohiei Dublin III în duh de rugăciune și bucurie, generate de teologica liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, săvârșită de Preasfințitul Ignatie, co-liturghisitori fiind părintele Călin Florea, protopopul Irlandei, părintele dr. Ioan Irineu Crăciun, parohul comunității „Buna Vestire și Duminica Sfinților Români”, precum și părintele Petru Vlaic, care a condus grupul psalților de la strană.
Măreția slujirii arhierești, îngemănată cu bogăția logosic-teologică a anaforalei euharistice a Sfântului Vasile cel Mare, precum și omilia Preasfințitului Părinte Ignatie, au avut harul de-a fortifica lăuntric pe toți cei prezenți. Cuvântul de învățătură a fost brodat în jurul următoarei idei: „Nemulțumirea – epidemia cea mai răspândită a anului”. „Într-un asemenea context, preciza Preasfințitul Ignatie, ne dăm seama că suntem niște pachețele în mâinile timpului și ale spațiului. Constatăm profunda noastră efemeritate în contrast cu veșnicia care izvorăște din Dumnezeu. Numai atunci când ești invadat de vremelnicie, simți savoarea și puterea veșniciei. Se obinuiește ca într-o asemenea zi să faci o retrospectivă a clipelor trecute. Retrospectiva e cel mai bun inspector al timpului. Acest proces de inspecție scoate la iveală o mare epidemie, care este atotprezentă pe tot parcursul anului: nemulțumirea, ca forma de evitare a asumării conștiente și plină de bucurie a voii lui Dumnezeu”.
Ca întotdeauna un mare număr de copii au primit Sfânta Cuminecătură și apoi l-au sorcovit, după datina străbună, pe Preasfințitul Ignatie, fiind secondați de flăcăi, îmbrăcați în straie populare și care au slobozit Plugușorul, însoțit de strigăte, buhai și zurgălăi.
După miruirea tuturor credincioșilor, Preasfințitul Părinte Ignatie s-a întreținut cu preoții slujitori și cu credincioșii, răspunzând astfel unor nevoi spirituale vitale specifice diasporei ortodoxe române.
În acest fel, a fost deschisă o nouă filă din istoria Ortodoxiei în Irlanda, prin venirea Preasfințitului Ignatie, ca nou arhiereu al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale, pentru sărbătorile de Crăciun și Anul Nou. În treizeci de ani este primul arhiereu ortodox român care a slujit de sărbătorile de iarnă în Irlanda.
