Slujire Arhierească la Mănăstirea Izbuc în Duminica Mironosițelor

În Duminica a treia după Sfintele Paști, a Mironosițelor, 15 mai 2016, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în biserica nouă de la Mănăstirea Izbuc, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic și Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși, grupuri de pelerini veniți din județele Argeș, Alba, Arad, Hunedoara, Galați și Prahova.

Femeile creștine dreptmăritoare sunt femei purtătoare de miruri, femei care aduc mirul credinței lor sfinte, ortodoxe.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice rânduite, de la Sfântul Evanghelist Marcu, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre rolul important al femeilor purtătoare de miruri, care au devenit primele vestitoare ale Învierii Domnului, subliniind că în această zi sunt sărbătorite toate femeile creștine.

„Ziua de astăzi este, în Biserica Ortodoxă, ziua tuturor femeilor credincioase, pentru că toate femeile creștine dreptmăritoare, de la începuturile Bisericii și până la ultima ce va viețui pe pământ, până la a doua venire a Domnului, sunt femei purtătoare de miruri, femei care aduc mirul credinței lor sfinte, ortodoxe, înaintea Tronului Mielului lui Dumnezeu junghiat pentru păcatele lumii și înviat a treia zi din morți. Totodată, ele sunt și martore în taină ale Învierii Domnului, cuprinse de uimire înaintea mormântului gol și, apoi, vestind lumii întregi Învierea Mântuitorului. Nu doar femeile purtătoare de miruri, nu doar prima generație de femei credincioase, ci toate femeile credincioase, mamele, bunicile, soțiile, fiicele, toate cele care în istoria mântuirii, cu riscul pierderii propriei vieți, au anunțat, cu bucurie, cu credință și cu mare speranță, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, credința cea mântuitoare în înviere, înaintea celor care nu credeau, a păgânilor lumii vechi, a filosofilor îndoielnici ai timpurilor moderne, înaintea tiranilor atei din vremurile nu demult apuse, înaintea necredincioșilor de astăzi, a noilor păgâni, a noilor ighemoni apostați”, a spus Preasfinția Sa.

 Aceste femei își dau sângele pentru Hristos și în zilele noastre

 Ierarhul a subliniat că femeile credincioase pe care astăzi le serbăm în Biserică sunt cele care au transmis, transmit și vor transmite credința dreptmăritoare.

 , mai ales în Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu, unde sunt omorâte, ele și copiii lor, bărbații, părinții și rudeniile lor, pentru că sunt creștini. Dacă nu sunt omorâte împreună cu familiile lor, sunt silite să ia calea exilului, a pribegiei, unde nu sunt scutite de primejdii și moartea le pândește la fiecare pas. Astăzi le serbăm pe toate sfintele femei cuvioase din istoria mântuirii, de la sfintele împărătese evlavioase, ca Sfânta Împărăteasă Elena, care s-a învrednicit a afla Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, la sfintele împărătese care au apărat dreapta credință, între care strălucesc marea împărăteasă Pulheria, de la Sinodul al patrulea ecumenic de la Calcedon și marea împărăteasă Teodora, apărătoarea icoanelor. Avem, apoi, sfintele cneaghine, sfintele țarine, sfintele doamne, voievodese, nu puține din neamul nostru, sfintele soții ale binecredincioșilor noștri voievozi, descălecători de țară, dătători de legi și datini, femei cu viață sfântă și evlavioasă, de la cele dintâi doamne, până la ultimele regine ale României. Le serbăm astăzi și pe numeroasele fecioare, văduve și femei care au ales să trăiască în mănăstiri, și nu puține în pământul românesc, plin de sfinte și de cuvioase, între care la loc de frunte strălucesc maica duhovnicească a Moldovei, Cuvioasa Parascheva cea Nouă de la Iași, Sfânta Teodora de la Sihla, Cuvioasa Mavra de pe Ceahlău și multe alte cuvioase femei care prin lacrimi, prin postire, prin rugăciune s-au despătimit, s-au luminat și s-au îndumnezeit prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Nu în ultimul rând, le serbăm în ziua de azi pe toate femeile din poporul nostru care s-au rugat, au postit, au transmis credința, generație după generație, cu orice risc, sfidând toate autoritățile care au prigonit, direct sau mai discret, credința strămoșească și Biserica Ortodoxă”, a mai adăugat Chiriarhul locului.

Cu acest prilej, s-a adus mulțumire Preasfintei Treimi, Născătoarei de Dumnezeu și Tuturor Sfinților pentru binecuvântarea și ajutorul oferit în cei șase ani de când s-a început construirea noii biserici mari a așezământului monahal, piatra de temelie fiind sfințită și așezată de către Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei la 16 mai 2010, cu binecuvântarea și la inițiativa căruia s-a zidit noul sfânt lăcaș.

„Prin voia lui Dumnezeu, în Duminica aceasta, exact la finalul Sfintei Liturghii arhierești, izvorul tămăduitor Izbuc din incinta mănăstirii, a izbucnit. În ultima perioadă, timp de patru luni, izvorul s-a revărsat de mai multe ori, dar în urmă cu o lună s-a oprit. Iar acum, la împlinirea a șase ani de la sfințirea pietrei fundamentale a noii biserici și a cinci ani de când au început efectiv lucrările de construcție, a izbucnit din nou, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria și binecuvântarea clerului, a viețuitorilor mănăstirii și a pelerinilor care pășesc pragul străvechii vetre de viețuire monahală din Bihor”, anunţă pr. Cristian Rus, de la Biroul de Presă al Eparhiei.

Comentarii Facebook


Știri recente