În Duminica a treia după Rusalii, 29 iunie 2014, ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din stațiunea montană Stâna de Vale, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, a precizat Pr. Cristian Rus.
Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” se află în Masivul Vlădeasa, la altitudinea de 1100 de metri, în mijlocul stațiunii Stâna de Vale, ctitorită în anul 1990 de către vrednicul de pomenire Episcop Dr. Vasile Coman al Oradiei. Terenul, în suprafață de 0,60 hectare, a fost donat de Primăria comunei Budureasa, pe a cărui teritoriu administrativ se află acest așezământ, iar resursele financiare, necesare începerii unui astfel de edificiu, au fost puse la dispoziție de Episcopia Oradiei. Din lipsa personalului monahal, lucrările de construcție a mănăstirii au fost încredințate Părintelui Ioan Nat Balint, Protopopul Beiușului, în vremea aceea paroh la Budureasa. Între anii 1990 – 1995, Preacucernicia sa a reușit ridicarea în roșu a bisericii mari a mănăstirii și a corpului de chilii, până la acoperiș. Astăzi, construcția bisericii mari este finalizată, fiind în lucru pictura interioară.
Ocrotitorii duhovnicești ai așezământului monahal, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, sunt sărbătoriți cu multă evlavie la Stâna de Vale. Încă din ajunul sărbătorii s-a oficiat slujba privegherii și s-au făcut ultimele pregătiri pentru slujba de a doua zi și pentru primirea mulțimii de pelerini care vin din toate colțurile Eparhiei Oradiei dar și din țară.
Sărbătoarea mănăstirii bihorene a fost binecuvântată de prezența Chiriarhului locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica mare a mănăstirii, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi.
În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, după citirea celor două pericope evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, a Duminicii și a sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă”, Preasfințitul Părinte Sofronie a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale primei pericope evanghelice, ce vorbește despre grijile vieții, în strânsă legătură cu cel de-al doilea fragment scripturistic citit, în care Sfântul Apostol Petru, în numele celor doisprezece Apostoli, Îl recunoaște și Îl mărturisește pe Domnul Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu:
„Duminica de astăzi, a treia după praznicul Cincizecimii, coincide, în Anul Mântuirii 2014, cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, hramul sfintei monastiri Stâna de Vale, corifeii apostolilor, verhovnicii, mai marii soborului apostolic, sfinți care și-au dăruit viața lor misiunii Bisericii, contribuind, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, în ei și prin ei, la extinderea Bisericii, la întemeierea de noi și noi comunități de creștini în tot întinsul lumii celei vechi.”
„Am ales ca moto al cuvântului de astăzi încheierea primei pericope evanghelice ce s-a citit, un fragment din Predica de pe munte a Mântuitorului Iisus Hristos, legat de grijile vieții, deoarece ele rezumă atât viața Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cât și viața tuturor Sfinților Apostoli ai Domnului Iisus Hristos, dar și viața tuturor sfinților Bisericii, care au în comun dorința lor fierbinte de a căuta, mai întâi, în lumea în care au trăit, Împărăția lui Dumnezeu, din lumea de dincolo, în care sunt acum, strălucind în slavă. Grija, gândul, dorința, dorul tuturor sfinților și, în mod particular, al Sfinților Apostoli, iar în mod cu totul special al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, după Împărăția Cerurilor trebuie să ne caracterizeze și pe noi, pe toți creștinii.”
„În zilele noastre suntem ispitiți, mai mult chiar decât înaintașii noștri, să căutăm, mai întâi, în mod tentant, bunurile din lumea aceasta, lucrurile trecătoare, trecătoare ca și viața noastră pământească. Din păcate, noi oamenii uităm că viața noastră este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea, pentru că suntem învățați, din fragedă pruncie și până închidem ochii, cât de bine este să ai, să deții cât mai multe lucruri și în cantități cât mai mari. Așa ni se înfățișează civilizația din care facem parte, o societate a consumului, în care suntem poftiți să ne îmbogățim, să adunăm cât mai mult și să consumăm excesiv.”
„Este esențial să nu pierdem din vedere, ca să nu ne rătăcim pe valurile acestei lumi, că viața noastră pământească are un termen, se încheie la un moment dat, atunci când omul moare, iar noi, creștini fiind, trebuie să ne îngrijim de sufletele noastre și să avem în vedere viața care începe după moarte și care nu se sfârșește niciodată. Căci în viața cea veșnică nu ducem nimic cu noi din ceea ce este în lumea aceasta, dar sufletul, însă, după ce a adunat în viața aceasta, bune sau rele, pleacă cu zestrea spirituală dincolo. Daca s-a rugat mult în viața de pe pământ, pleacă cu rugăciune, cu dorință și dor de rugăciune și în Împărăția Cerurilor. Dacă a făcut milostenie, pleacă dincolo cu bucuria milosteniei, după cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos Care ne spune că „mai fericit este a da decât a lua”. Deci mai fericit este în lumea aceasta să dăruiești decât să primești, căci cel care dăruiește îi face bucurie celui căruia îi dăruiește, iar cel care primește cu siguranță se va ruga pentru cel care dăruiește”, a precizat Ierarhul.
„Viața omului are trei etape. Prima parte este cea în care omul își alcătuiește, prin lucrarea lui Dumnezeu, trup în pântecele maicii sale. Înțelegem, deci, de ce avortul este o crimă, iar femeile care au avortat și soții lor care le-au îndemnat la avort sau nu le-au oprit de la acest mare păcat, trebuie să facă pocăință mare, să se roage mai mult, să postească și să facă milostenie multă. Căci această ucidere a pruncului din pântecele mamei sale se face din egoism, pentru că nu vrei să dăruiești lui Dumnezeu încă o viață, pentru a nu avea greutăți în a crește copilul, arătând prin aceasta viziunea materialistă asupra vieții. A doua etapă a vieții este de la naștere până la moarte, când omul trebuie să aibă grijă de sufletul său nemuritor mai mult decât de trupul muritor, și când, după ce își dă seama de păcatele și patimile care îl stăpânesc, pe parcursul întregii sale vieți, se pocăiește, pocăința fiind o stare continuă, pregătindu-se pentru a treia etapă a vieții, cea de după moarte și până în vecii vecilor. Așa cum în prima parte a vieții ni se formează trupul, organele și membrele pentru partea a doua a vieții, de la naștere și până la moarte, tot așa, în partea a doua a vieții, trebuie să ne pregătim sufletul pentru partea a treia a vieții, cea de la moarte și până în vecii vecilor”, a arătat Chiriarhul Oradiei.
„Dreptatea lui Dumnezeu, de care ni se vorbește în finalul pericopei evanghelice duminicale de astăzi, nu se referă la Dumnezeu ca un judecător care împarte dreptate, cum împărțeau împărații odinioară sau judecătorii în zilele noastre. Dreptatea lui Dumnezeu este dreptatea numită iubire, iubirea lui Dumnezeu strâns legată de pocăința noastră. Cum am putea să numim altfel decât iubire dreptatea lui Dumnezeu, dacă El, Cel Sfânt, Îl trimite pe Fiul Său, Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, să Se facă Om, în toate asemenea nouă, afară de păcat, și El, Cel nevinovat, să moară pe Cruce pentru păcatele noastre, El, Mielul lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatul lumii.”
„De aceea, iubiți credincioși, noi toți, cei păcătoși, avem nevoie de iertarea Mântuitorului Iisus Hristos, care vine prin baia lacrimilor, prin Taina Pocăinței, prin mărturisirea păcatelor și primirea Sfintei Împărtășanii. Dacă suntem păcătoși, să ne întoarcem la Hristos Domnul și, întorcându-ne la Mântuitorul Iisus Hristos, pe El să Îl căutăm și nu bunurile din lumea aceasta trecătoare. Nu să trăiești bine și îndestulător este idealul vieții creștinului adevărat, ci să fii conștient că aici pe pământ este o continuă jertfă, o răstignire permanentă, o luptă continuă cu păcatele, cu răul și cu egoismul, pentru ca dincolo, în viața cea veșnică să biruim, cu Hristos, prin Hristos, împreună cu Hristos, așa cum au biruit Sfinții Apostoli și toți sfinții.”
Preacuviosul Părinte Protosinghel Serafim Pop, starețul Mănăstirii Stâna de Vale, a mulțumit, în cuvântul său, Preasfințitului Părinte Sofronie pentru bucuria de a se afla la hramul mănăstirii, pentru purtarea de grijă și binecuvântare, precum și tuturor pelerinilor care au venit în număr mare să participe la sărbătorirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Deoarece în județul Bihor, teritoriul canonic al Eparhiei Oradiei, un număr de peste 15.000 de persoane poartă numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sau diminutive ale acestora, în cuvântul rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe dreptmăritorii creștini care își serbează onomastica: „Tuturor celor care purtați numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel vă dorim să aveți parte de har și binecuvântare de la Tatăl Cel ceresc, prin Fiul, în Duhul Sfânt, sănătate și mântuire, iar tuturor celor care au purtat numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și s-au mutat din lumea aceasta, Dumnezeu Preasfântul să le facă parte de odihnă împreună cu sfinții și drepții în Împărăția Sa.”
Frumoasa sărbătoare s-a încheiat cu o binecuvântată agapă frățească, toți pelerinii prezenți gustând din bucatele pregătite special cu prilejul acestui hram.
