Biserica Ortodoxă cinstește la 15 august Adormirea Maicii Domnului. Slujba de Priveghere și Prohodul Maicii Domnului au fost săvârșite la Catedrala Patriarhală din București de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși.
La sfârșitul Doxologiei, a avut loc procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul Catedralei Patriarhale. Au fost patru opriri și la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toți credincioșii prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă.
În cuvântul de învățătură rostit la final Preasfinția Sa a vorbit despre importanța cinstirii Maicii Domnului prin slujba Prohodului: „Prohodul acesta, ca și Prohodul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este expresia evlaviei, a iubirii credincioșilor față de Maica Domnului și este o rugăciune cântată în care noi cerem de la Maica Domnului ocrotire în momentele dificile sau de bucurie ale vieții noastre, dar în același timp recunoaștem adevărul fundamental că Maica Domnului este Maica vieții. Ea a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care este stăpân peste viață și peste moarte și Care are puterea să dăruiască viață veșnică și să mute Trupul preacurat al Maicii Sale în slava Împărăției Cerurilor. Sărbătoarea aceasta este o sărbătoare care aduce multă nădejde, multă bucurie și mult optimism în viața noastră pentru că ne arată încă o dată în plus că cel care crede în Hristos are viață veșnică”.
Credincioșii prezenți la slujbă au primit ca semn de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel lucrarea cu Prohodul Maicii Domnului.
Prohodul Maicii Domnului este o rugăciune plină de evlavie, integrată în cultul Bisericii noastre, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Învierii Mântuitorului și ridicarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu. Totodată, Prohodul Maicii Domnului cuprinde și referințe de natură istorică legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu. Întreaga scriere este o Liturghie a întregii creații văzute și nevăzute, care slujește Maicii Domnului și se bucură, că deși se mută din viața aceasta, rămâne de-a pururea mijlocitoare, rugătoare și împreună lucrătoare a mântuirii întregului neam omenesc.
