În noaptea dintre ani, în toate lăcașurile de rugăciune ale Bisericii Ortodoxe Române se va săvârși o slujbă de mulțumire și de binecuvântare a începutului noului an calendaristic. Broșura cu această slujbă a fost tipărită de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă și se găsește în magazinele de cărți și obiecte bisericești ale Arhiepiscopiei Bucureștilor și Patriarhiei Române.
Intrarea într-un an nou constituie un moment de referință în viața societății. Credincioșii au dorit să solemnizeze acest moment prin rugăciune particulară și publică. Biserica a făcut acest lucru în vechime prin adoptarea sărbătorii laice a indictionului, care avea loc la 23 septembrie, apoi la 1 septembrie, dată pentru care s-a și alcătuit o slujbă bisericească completă.
Odată cu adoptarea zilei de 1 ianuarie ca început al anului civil, s-a simțit nevoia alcătuirii unei noi rânduieli de slujbă. S-a preluat slujba Te Deum-ului care se poate oficia și la 1 septembrie, dar locul acesteia s-a stabilit după săvârșirea Sfintei Liturghii. Pentru momentul efectiv al trecerii dintre ani, la miezul nopții, unii preoți au folosit anumite rugăciuni, alții altele, mai ales începând din anul 2001, când Patriarhia Română, la intrarea în mileniul III, a recomandat preoților să facă rugăciuni la miezul nopții. Unii au săvârșit Te Deum-ul, alții au făcut rânduiala Privegherii, dar la Catedrala patriarhală din București s-a oficiat slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos.
Pentru a se uniformiza diversele practici și pentru a nu muta slujba Te Deum-ului din locul consacrat ei, anume după Sfânta Liturghie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința din 17 februarie 2011, ca în noaptea trecerii dintre ani să se săvârșească Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, însoțit de rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite în anul ce a trecut și de rugăciuni la intrarea în noul an. Această rânduială urmează a fi oficiată atât în catedrale și parohii, cât și în mănăstiri. Alegerea Acatistului Mântuitorului nu este nicidecum întâmplătoare.
Ea urmează practica menționată deja a Catedralei patriarhale și se înscrie în caracterul festiv al acestei zile de praznic împărătesc, în care ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, făcut om, a primit numele de Iisus. Tocmai acest nume stă în centrul Acatistului, nume care înseamnă, în limba ebraică, „Dumnezeu mântuiește”. Sfinții Părinți recenți ai Bisericii, precum Sfinții Ignatie al Stavropolei și Teofan de Tambov, recomandă citirea Acatistului Mântuitorului ca pregătire sufletească pentru rostirea rugăciunii minții, rugăciune care are în centrul ei numele Domnului Iisus Hristos. În cadrul „Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani”, care a fost publicată anul acesta de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, la sfârșitul condacelor și icoaselor s-au așezat patru rugăciuni: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitorul (a Acatistului), Rugăciunea de mulțumire și două rugăciuni de intrare în noul an, una din tradiția liturgică română și slavă (cea de la Te Deum) și alta din tradiția greacă, recent tradusă în limba română.
Această slujbă constituie, deci, un bun prilej de a solemniza în cultul public momentul trecerii dintre ani, de a mulțumi Preasfintei Treimi pentru binefacerile primite, de a cere binecuvântarea anului care începe și de a aprofunda înțelesurile praznicului împărătesc de la 1 ianuarie, prin chemarea mântuitorului nume al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii și Stăpânul veacurilor.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 19 decembrie 2012)
