În seara zilei de 21 mai 2013, în Aula Quaroni din incinta Complexului de Congrese EUR din Roma, a avut loc Simpozionul cu tema: „Lupta împotriva sărăciei”, informează episcopia-italiei.it
Organizat sub înaltul patronat al organizațiilor nonguvernamentale ONU, UNESCO, FAO, dar și al Senatului Italiei și Primăriei Romei, Simpozionul și-a propus o dezbatere și o analiză atente ale flagelului sărăciei, care din păcate devine tot mai acut nu doar în țările sărace, dar și în societatea occidentală.
În amplele și documentatele lor expuneri, toți referenții au subliniat necesitatea unei analize profunde a fenomenului sărăciei în societatea postmodernă, precum și necesitatea urgentă de implementare a unei acțiuni unitare care să mobilizeze energiile și experiența tuturor factorilor marcanți ai societății: de la Biserică la instituția Statului și până la Asociațiile non profit.
Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a fost reprezentată de P.C. Pr Gheorghe Militaru, care în calitate de Consilier Social a ilustrat învățătura Bisericii Ortodoxe cu privire la Teologia Socială, învățătură care izvorăște din cuvântul Sfintei Evanghelii și din mărturia personală a Mântuitorului Iisus Hristos.
Tocmai de aceea, orice act de caritate și de apropiere față de o persoană aflată în nevoință reprezintă o reală întâlnire și comuniune cu Mântuitorul Hristos Însuși. Sărăcia este și trebuie privită în primul rând ca o degradare a naturii umane și mai ales a chipului lui Dumnezeu din om, de către păcat. Omul, în calitate de făptură cea mai de preț, plasmuită după „chipul lui Dumnezeu” (Facere 1,26), poartă în esența ființei lui o demnitate inalienabilă, chiar și în mizeria sărăciei, iar aceasta pentru că Dumnezeu l-a înzestrat pe om – în viața pământească și în societatea adeseori nedreaptă social – cu „chipul Slavei Sale, deși… port rănile păcatelor”.
Sf. Grigorie Teologul scria în acest sens: „Dumnezeu i-a înzestrat atât de generos pe toți oamenii pentru a arăta prin dăruirea egală a darurilor Sale atât demnitatea naturii Sale, cât și bogăția milei Sale” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea a 14-a: „Despre iubirea de săraci”.).
Acesta este motivul pentru care omul nu-și pierde demnitatea în fața distorsiunilor sociale ale marginalizării și ale inechității sociale și de aceea este esențial ca în actul de caritate față de cineva „rănit de sărăcie” să se întrevadă în mod real calitatea de persoană umană a acestuia, și nu doar de ins luat separat. Numai coborând în taina comuniunii omului cu Dumnezeu, prin actul mărturisirii credinței întru manifestarea actului de caritate, cel nevoiaș se va simți așa precum și este în fapt, o persoană demnă, tocmai pentru că este o persoană iubită.
Simpozionul a lansat provocarea organizării pe plan local la Roma a unui Departament Social care să coaguleze toată energia și experiența entităților socio – spirituale și administrative în dorința de a oferi un răspuns clar, eficient și cât mai prompt problemei tot mai complexe a sărăciei.
