Sfințirea picturii Capelei Sfântul Ioan Iacob din Capitală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a sfințit pictura Capelei Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Centrul comunitar de servicii sociale Justinian Marina din București. Alături de Preafericirea Sa s-a aflat și Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a săvârșit Sfânta Liturghie înainte de slujba de sfințire.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre viața duhovnicească a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț care „s-a născut în data de 23 iulie 1913, la Crăiniceni, în comuna Horodiștea, din fostul județ Dorohoi. A fost botezat și a primit numele Ilie, întrucât ziua sa de naștere a fost aproape de sărbătoarea Sfântului Ilie. În 1932 a mers la Mănăstirea Neamț, unde a fost primit de starețul mănăstirii, episcopul Nicodim Munteanu, care mai târziu a devenit Mitropolit al Moldovei și Sucevei și apoi Patriarh al României. În anul 1936 a fost tuns în monahism și a primit numele de Ioan, a stat o vreme la Mănăstirea Neamț, după care, împreună cu doi călugări, Claudiu și Damaschin, au mers în Țara Sfântă. El nu s-a mai întors, ci a rămas la Mănăstirea Sfântul Sava unde a stat mai mulți ani și a făcut ascultare de paraclisier, bibliotecar, îngrijitor al bolnavilor și primitor al pelerinilor. Sfântul Ioan Iacob a avut o viață duhovnicească deosebită, mânca o dată în zi, se ruga mult și citea mult. A învățat bine limba greacă, încât traducea din operele Sfinților Părinți greci. De asemenea, a învățat bine limba arabă, germană și franceză. El a fost autodidact, dornic să învețe și să cunoască. După o vreme a fost recomandat de către arhimandritul Victorin Ursache Patriarhului Nicodim pentru a deveni slujitor la schitul românesc de lângă Iordan. Astfel, în anul 1947, Patriarhia Ierusalimului a încuviințat hirotonia lui în diacon și apoi în ierhomonah. A stat la schitul Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan până în 1952 când s-a retras în Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Sfântul Ioan Iacob a fost un om al tăcerii și al evlaviei, foarte interiorizat și foarte înțelept. În anul 1960 s-a îmbolnăvit și a simțit că sfârșitul este aproape. Astfel, la 4 august 1960 s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, iar în ziua de 5 august, în ajunul sărbătorii Schimbarea la Față a trecut la Domnul”.

Preafericirea Sa l-a felicitat pe preotul paroh, Ioan Văduva, pentru lucrarea săvârșită: „Dorim să felicităm pe părintele slujitor de aici și pe toți cei care se ostenesc în lucrarea social-filantropică a Bisericii noastre, întreg personalul care ajută aici pe cei neajutorați. De asemenea, dorim să felicităm pe cei care au contribuit la realizarea acestei picturi și, desigur, pe cei care vor să contribuie la susținerea acestui Paraclis al acestui așezământ Justinian Patriarhul care se află acum sub directa îndrumare a Sectorului social-filantropic al Arhiepiscopiei Bucureștilor prin Asociația Diaconia care a trecut și ea în jurisdicția Arhiepiscopiei Bucureștilor întrucât majoritatea beneficiarilor nu sunt din țară, ci din București”.

La final, Patriarhul României i-a oferit Părintelui Ionuț Bogdan Văduva Diploma omagială și medalia „Sfinții Martiri Brâncoveni” și un set de cărți liturgice și teologice pentru sfântul locaș. Totodată, persoanele care s-au implicat în mod deosebit în realizarea lucrărilor efectuate la capela Centrului comunitar de servicii sociale „Patriarhul Justinian Marina” din cadrul Asociației Diaconia au primit Distincția de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bucureștilor și Distincția de vrednicie cu chipul Maicii Domnului. La rândul său, Părintele Ionuț Bogdan Văduva i-a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Sfinților Nicolae și Ioan Iacob de la Neamț, ocrotitorii capelei.

Comentarii Facebook


Știri recente