La 30 ianuarie în fiecare an, Biserica cinstește pe cei trei Sfinții Ierarhi, acești mari sfinți ai teologiei care pe bună dreptate au fost numiți și protectori ai învățământului teologic ortodox. Ei au știut foarte bine să îmbine armonios înțelepciunea clasică grecească cu tradiția și credința creștină.
Cei trei eminenți părinți ai Bisericii alcătuiesc un excelent exemplu de virtute și viață, iar învățătura lor va rămâne de-a lungul timpului. Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom), Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigore de Nazianz, având ca armă dragostea nemărginită pentru copii, au servit cu cuvântul această lucrare prețioasă a educației, oferind un exemplu de neegalat de legătură indisolubilă între înalta cultură și neobosita acțiune socială. Viața lor a fost marcată de lupte spirituale și sociale grele. Fizionomia lor de părinți ai Bisericii și întâistătători de eparhii, de multe ori i-a adus în coliziune cu puternicii conducători ai cetăților acelor vremuri.
Secolul al IV-lea în care au trăit, numit și „secolul de aur” pentru creștinism, a fost o perioadă de tranziție. Lumea veche a idolilor a intrat într-un declin treptat pentru a face loc lumii creștine. Marele împărat Constantin cel Mare realizează că numai creștinismul, care era persecutat, poate sprijini reînnoirea statului roman care era în descompunere și dă astfel cunoscutul Edict de la Mediolanum, care stabilește libertatea religiei și încetarea tuturor persecuțiilor împotriva creștinilor, aducând astfel pace în mult încercatul imperiu.
Atunci încep să se îndrepte spre creștinism noi credincioși, mulți dintre ei din motive de oportunitate și interes și nu din cauza credinței autentice. Poartă cu ei vechile credințe păgâne care încearcă să le unească cu noua credință, creând astfel multe probleme teologice dar și tensiuni periculoase. Biserica este agitată și se împarte în grupuri și secte. Pe de altă parte, creștinii fanatici subestimează cunoștințele, cercetarea, valoarea literaturii și filozofia grecească.
Împotriva acestei confuzii teologice și ideologice se ridică acești trei mari sfinți părinți. Sfântul Vasile, Sfântul Ioan și Sfântul Grigorie devin astfel conducători de popor care au luptat împotriva sărăciei, a excluziunii sociale, împotriva alterării doctrinei. Nu trebuie trecută cu vederea nici contribuția lor decisivă în dezvoltarea umanismului creștin. Sfinții Trei Ierarhi au arătat atât în textele și în cuvintele lor, dar mai ales cu viața lor, cum ar trebui să trăim toți creștinii, dacă vrem cu adevărat să ne numim fii vrednici ai lui Dumnezeu. Ne-au învățat care sunt elementele pentru a distinge viața fiecărui om, astfel încât acesta să fie vrednic să fie numit „om al lui Dumnezeu”. Dincolo de aceste exemple, cei Trei Ierarhi alcătuiesc un exemplu al dascălului de neegalat, deoarece nu s-au limitat în a descoperi lucruri noi. Nu au studiat la cele mai bune școli ale perioadei aceleia pentru ei, ci pentru a împărtăși cunoștințele lor cu noi cu toți, care crezând că le cunoaștem pe toate, în realitate cunoaștem atât de puține. Cei Trei Ierarhi s-au străduit să dobândească cunoștințe și să le lase moștenire celorlalte generații, fără să ceară nimic în schimb, ci doar au vrut să insufle caritatea, compasiunea și dragostea în inimile oamenilor, dragostea pentru adevăr și Dumnezeu.
La un moment când tinerii noștri caută drumul lor într-o realitate complexă și într-o continuă schimbare, principiile de bază ale vieții, dar și munca și învățăturile Sfinților Ierarhi, îi pot ajuta să confrunte cu credință și curaj toate dificultățile.
Cu această greutate de nesuportat a moștenirii Sfinților Ierarhi, epoca actuală cere de la noi toți să ne unim eforturile pentru a realiza o cultură mai bună, modernă, o cultură care este în conformitate cu standardele europene, dar și cu nevoile copiilor și a tinerilor. Astfel, vom deveni mai dinamici, mai inovatori și vom scoate ce e mai bun din noi și din cultura noastră creștină, pentru că este de datoria noastră să investim în tineri, în educație, prin urmare, în viitorul țării noastre. Pe Sfinții Trei Ierarhi, noi toți, părinți, studenți, profesori, suntem chemați să îi avem drept exemple în viață și să continuăm munca lor pentru a ne lumina.
(Articol realizat de Diacon Mușat Ștefan Ciprian)
