Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29 iunie pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai bisericii noastre.
Sfântul Apostol Petru era originar din Betsaida (în Galileea Palestinei). Era fiul lui Iona și fratele mai mare al Sfântului Apostolul Andrei, cel întâi-chemat. Numele său din părinți era Simon. Căsătorindu-se cu fiica lui Aristobol (fratele Sfântului Apostol Barnaba) s-a mutat în Capernaum, un oraș așezat pe malul lacului Ghenizaret care era bogat în pește și de aici a deprins și meseria de pescar. Numele de Petru l-a primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos, care s-a uitat la el și i-a spus „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chefa (ce se tâlcuiește: Petru)” (Ioan 1, 42). Petru i-a făgăduit Mântuitorului Iisus Hristos că Îl va iubi întotdeauna, dar în timpul patimilor Lui, s-a lepădat de trei ori, nerecunoscând în fața gărzilor că îl cunoaște pe Domnul Iisus Hristos. Imediat s-a căit de fapta sa și a început să plângă amar. Iisus a prezis dinainte că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia mare. Greșeala i-a fost iertată, căci după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște, acum spune de trei ori: „Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: „Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol. După Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sfântul Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Țara Sfântă, în orașele din Asia Mică și a ajuns până la Roma împăraților păgâni (în jurul anului 57 d. Hr.). În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 d. Hr., a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel. Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d. Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut între anii 1-5 d. Hr. în orașul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică), fiind numit la naștere Saul. Tatăl său era evreu -fariseu. Înainte de a veni în Tars locuise în Roma și obținuse dreptul de cetățenie romană. Saul a fost elev al învățatului rabin Gamaliel. După studiile îndrumate de marele rabin, Saul devine cel mai strălucit discipol al acestuia, având calități intelectuale deosebite, precum și zeul și fanatismul religios al unui fariseu. De aceea, Saul a fost un aprig urmăritor al creștinilor, fiind prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ștefan, Întâiul-Mucenic (Fapte 7, 58). În anul 33 Saul cere aprobarea marelui preot Caiafa pentru a pleca la Damasc în urmărirea creștinilor. Faptele Apostolilor arată prefacerea sufletească a lui Saul, prigonitorul creștinilor, în Pavel, apostolul lui Hristos. În timp ce se afla pe cale o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni (Fapte 9, 1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul își schimbă numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei, cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: nu eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2, 20). Sfântul Pavel a fost martirizat împreună cu Sfântul Apostol Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel ocrotitori ai celor privați de libertate
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt considerați ocrotitori ai celor privați de libertate din România, deoarece în penitenciare ajung oameni care au greșit față de Dumnezeu, precum acești doi corifei ai Ortodoxiei. Sfântul Petru s-a lepădat de El, iar Sfântul Pavel i-a prigonit pe creștini, dar după căință puternică au fost iertați, de aceea ei reprezintă un exemplu de iertare și încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei care greșesc. De asemenea, cei doi Sfinți Apostoli au fost închiși, nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru vina că L-au mărturisit pe Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor al oamenilor.
În 1993 și 1997, între Patriarhia Română și Ministerul Justiției s-au semnat niște protocoale privind desfășurarea asistenței religioase în sistemul penitenciar românesc. Potrivit acestor protocoale, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, datorită vieții pe care au avut-o Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Totodată, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, se arată că „ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administrației penitenciare” (la articolul 77). În fiecare unitate penitenciară din țara noastră au fost înființate biserici, capele și paraclise, unde există câte un preot ortodox. Preoții din penitenciare se ocupă, pe lângă slujirea liturgică, și de acordarea serviciilor de asistență religioasă și consiliere spirituală a tuturor deținuților care solicită acest lucru. Aceste servicii se realizează în colaborare cu Direcția Reintegrare Socială din fiecare unitate în sistem penitenciar din țara noastră.
Post în cinstea Sfinților Apostoli Petru și Pavel
În Biserica Ortodoxă Română, anul acesta, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel a început luni, 16 iunie 2014. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști. Dat fiind rolul major pe care l-au avut acești Sfinți Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât și duhovnicească a creștinilor.
Această perioadă ne oferă prilejul de a medita asupra misiunii pe care cei doi mari Apostoli ai Bisericii au făcut-o pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Postul presupune abstinență, sporirea rugăciunii, pentru ca astfel să înmulțim fapta cea bună, să ne gândim și la suferințele aproapelui, iar Biserica să înmulțească lucrarea ei misionară, urmând zelului misionar al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, precum și al celorlalți Apostoli ai Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Durata și modul de postire
Începutul Postului Sfinților Apostoli este în funcție de data Sfintelor Paști. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinților. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, Postul Sfinților Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paștele cade pe 4 aprilie, până în situația în care poate fi desființat, atunci când Paștele este prăznuit după data de 1 mai. Așa s-a întâmplat în anii 1945 și 1956 când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai, iar Sfântul Sinod a hotărât ca postul să se țină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii Tuturor Sfinților, în seara căreia se lasă sec de obicei). Aceeași situație a fost și în 1983 (Învierea Domnului – la 8 mai), când postul a fost numai de două zile (27-28 iunie).
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei, precum și de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără ulei, marți și joi aceleași cu untdelemn și vin. Dezlegarea la pește se dă și luni, marți și joi dacă atunci cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare și cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn și vin. Și în caz de hramul bisericii se dă dezlegare la pește. Dacă însuși praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la pește, vin și ulei.
Pe întreaga durată a acestui Post, ca și în cazul celorlalte posturi din cursul anului bisericesc, nu se fac nunți, pentru că perioada de postire nu este compatibilă cu bucuria și petrecerile care însoțesc de regulă nunțile.
Prin ținerea acestui post se cinstesc și darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime, de aceea în vechime acest post se mai numea Postul Cincizecimii.
