Episcopul vicar Nichifor Botoșăneanul al Arhiepiscopiei Iașilor a oficiat marți Sfânta Liturghie la Schitul Sihăstria Voronei, cu ocazia sărbătorii Sfântului Onufrie de la Vorona.
Slujba a fost săvârșită la altarul exterior al așezământului monahal, la aceasta au participat sute de pelerini din împrejurimi, care s-au închinat la moaștele Sf. Onufrie.
Preasfințitul părinte Nichifor Botoșăneanul a subliniat că cea mai mare lucrare a Sfântului Onufrie a fost curățirea sufletului și unirea cu Dumnezeu.
„Timp de 25 de ani, Sfântul Onufrie s-a nevoit în ținutul Voronei. A lucrat aici, având știință de carte, a lucrat și la manuscrise, a fost un cărturar, dar cel mai mult a lucrat la a-și adânci sufletul în cunoașterea de sine și în curățirea sinelui prin unirea cu Dumnezeu”.
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor i-a îndemnat pe credincioși să se roage Sfântului Onufrie și să ia aminte la exemplul vieții sale.
„Aducându-ne aminte de viața sa minunată, suntem chemați, pe de o parte, să ne rugăm lui cu credință, să cerem Domnului ca, pentru rugăciunile lui stăruitoare, să înmulțească pacea în inima noastră și, mai ales, pacea pe pământul românesc, în aceste zile în care primejdia războiului este atât de aproape de noi. Să ne ajute Domnul să biruim cu pace primejdiile din viața noastră”.
Sfântul Onufrie de la Vorona
Sfântul Onufrie a viețuit la Schitul Sihăstria Voronei în secolul al 18-lea. Originar din Rusia și având o funcție înaltă de guvernator, provenind dintr-o familie nobilă, a ales să părăsească lumea pentru a trăi în rugăciune și nevoință.
Venit în Moldova pe urmele marilor pustnici, timp de 15 ani s-a format duhovnicește alături de marii stareți ai vremii, între care Sfinții Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. Ulterior, peste 25 de ani a petrecut în aspră pustnicie într-o peșteră aflată pe malul râului Vorona, unde a primit schima cea mare și a devenit povățuitor al multor suflete.
Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturiseşte ucenicul său, Ieromonahul Nicolae.
A trecut la viața veșnică în data de 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul Cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2005. Cuviosul Onufrie continuă să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.
Foto credit: Doxologia / Mihail Vrăjitoru
