Elena, primul dintre cei șapte copii ai preotului Vasile și ai prezbiterei Elizaveta Balan din comuna Vaisal, raionul Ismail, s-a născut în data de 1 iunie 1873.
A fost căsătorită cu preotul Dimitrie Alistar, care a slujit la Răzeni, județul Chișinău, perioadă în care a fost învățătoare pentru copiii din mai multe sate. Din păcate, soțul a trecut la Domnul în scurt timp, răpus de tuberculoză.
Fiindcă își dorea să înțeleagă mai bine boala soțului, între 1909 și 1916, cu sprijinul lui Constantin Stere, președintele Ligii Naționale a Românilor, Elena Alistar a urmat Facultatea de Medicină de la Iași.
În această perioadă, nu a încetat să scrie și să promoveze ideea unirii Basarabiei cu Țara Mamă, motiv pentru care, în 1914, a fost arestată de autoritățile țariste și închisă la Chișinău timp de 45 de zile. Eliberată din lipsă de probe, a mers la Iași, unde, în 1916, a fost mobilizată ca medic pe front.
În 1917 a participat la constituirea Partidului Național Moldovenesc și a fondat Societatea Culturală Făclia Femeilor Studente la Medicină și Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, organizații care susțineau unirea Basarabiei cu România.
În octombrie 1917 a fost aleasă deputat în Sfatul Țării de la Chișinău, mandat exercitat în perioada 21 noiembrie 1917 – 27 noiembrie 1918. Într-un discurs ținut în data de 11 februarie 1918, Elena Alistar spunea:
„Acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim! Orice moldovean, fie el cât de democrat, trebuie să înțeleagă aceasta și să facă tot ce se poate, să aducă orice jertfă, pentru a înfăptui această Unire.”
A votat unirea Basarabiei cu România în 27 martie 1918 și a fost implicată în evenimentele dedicate Unirii, unde a purtat numai costum național, pe care îl considera un simbol identitar esențial al românilor.
În data de 1 decembrie 1918, a fost numită directoare la Școala Eparhială de Fete din Chișinău, pe care a condus-o până în 1938.
Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia și Liga Femeilor Române și a activat în Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și în Crucea Roșie.
La 28 iunie 1940, când Basarabia a fost anexată Uniunii Sovietice, s-a refugiat în România, stabilindu-se la Iași, apoi la Pucioasa, județul Dâmbovița, unde a trecut la Domnul în 1955.
Elena Alistar a fost reînhumată în 1963 la Cimitirul Bellu din București de familia scriitoarei Magda Isanos, care a fost nepoata ei de soră.
Un liceu din Chișinău poartă astăzi numele primei femei parlamentar din teritoriile locuite de români.
Moștenirea ei spirituală poate fi rezumată în următoarele cuvinte, extrase dintr-un discurs pe care l-a susținut în fața Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia:
„Trebuie ca orice ființă omenească să-și aducă obolul ei de muncă, inimă, de suflet, de ființa lui și chiar viață, pentru ca să contribuie cât de puțin la realizarea aspirațiilor neamului lui.”
Surse: Episcopia Basarabiei de Sud; Enciclopedia României; Măiestria;
Sursa foto: Maiestria.com (fotografie colorizată: 1938, Școala Eparhială de Fete din Chișinău)
