Sfântul Ioan Botezătorul – profet al ascezei și pocăinței

Ioan Botezătorul este profetul care face legătura între Vechiul și Noul Testament, cel care propovăduiește pocăința oamenilor și botează pentru iertarea păcatelor. Un om devotat crezului său până la moarte și care vestește timpul mesianic, când judecata va fi iminentă, pentru cei care nu fac fapte vrednice de pocăință.

Sfântul Ioan Botezătorul a început a boteza în valea Iordanului în jurul anului 27 d.Hr. Este un profet care atrage mulțimile prin viața lui sfântă, „bărbat drept și sfânt” (Mc. 6, 20), și prin mesajul său de întoarcere la Dumnezeu prin pocăință. Sfântul Ioan îi botează pe toți „fiii lui Avraam”, și cei care se cred drepți și cei care se cred păcătoși. Nimeni nu se poate apăra că îl are părinte pe Avraam și astfel să nu dorească să se întoarcă sincer la Domnul, să-și înnoiască propria minte și viață. Sfântul Ioan Botezătorul ia atitudine tranșantă împotriva celor care încearcă să se justifice și mustră pe cei care se cred fii ai lui Dumnezeu pe acest considerent și-i numește „pui de năpârci” (Lc. 3,7). De aceea îndemnul său este ca omul să facă pocăință: „Faceți dar roduri vrednice de pocăință”, printr-o viață dreaptă, cu evlavie și frică de Dumnezeu. Botezul său era unul al pocăinței întru iertarea păcatelor, oricine își mărturisea păcatele și accepta să ducă o viață curată primea botezul și încredințarea că va fi iertat. Dar iertarea nu era primită în momentul botezului, ci devenea reală și lucrătoare în momentul manifestării Duhului Sfânt, căci ziua mântuirii este foarte aproape. Sfârșitul timpului liniar este surprins prin tăierea pomilor ce nu rodesc, „că iată și securea la rădăcina pomilor zace, deci tot pomul care nu face roadă bună se taie și în foc se aruncă” (Lc. 3, 9).

Un mod de viețuire pustnicesc

Sfântul Ioan Botezătorul a trăit treizeci de ani în pustie, iar îmbrăcămintea lui era o tunică din păr de cămilă și un brâu din piele, ca semn că nu mai avea patimi. O îmbrăcăminte minimală, ce ne descoperă un adevărat ascet, pe linia vechilor profeți, precum Ilie Tesviteanul, care înainte de ridicarea lui la cer își lasă mantia ucenicului Elisei. Alimentația sa este una restrânsă la cele oferite de mediul deșertic, „iar hrana lui era lăcuste și miere sălbatică” (Mt. 3, 4). Prin acest mod de viață pustnicesc Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului va strânge în jurul său ucenici, care se vor împărtăși și ei din învățăturile și modul de a fi al sfântului. Oamenii vin tot mai mulți, vor să-l cunoască, să-i ceară sfatul, să se roage împreună, ceea ce ne prezintă un ascet, un singuratic, ce duce o viață riguroasă prin posturile pe care le practică, departe de plăceri, prin purificare trupească și sufletească. Semnul vizibil pentru purificare este botezul ce arată convertirea penitentului și alegerea de a-și schimba modul de viață.

Epifania descoperă dragostea părintească a Tatălui pentru Fiul în Duhul Sfânt

Astfel și Domnul Hristos la începutul activității sale publice vine la râul Iordanului și cere Înaintemergătorului botezul. În primă instanță, Sfântul Ioan Botezătorul ezită să boteze pe Domnul, bine știind cine este și spunând „eu am trebuință a mă boteza de Tine și tu vii către mine?” (Mt. 3, 14). Dar Domnul împlinește Legea spre dreptate prin smerenia Sa, iar Sfântul Ioan Îl va boteza prin ascultarea de Cuvântul Viu: „lasă acum, că așa este cu cuviință nouă, ca să plinim toată dreptatea” (Mt. 3, 15). Momentul Botezului Domnului are o dimensiune cosmică, cerurile se deschid, iar Duhul Sfânt de viață făcător, în chip de porumbel „venind preste dânsul”, ne descoperă taina mântuirii omului. Prezența Duhului „ca un porumbel” ne duce cu gândul la porumbelul trimis de Noe, care venind cu ramura de măslin a vestit sfârșitul potopului, iar acum la Botez ne vestește sfârșitul păcatului. Totodată, în momentul Botezului se aude un glas din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Mt. 3, 17). Sfânta Treime se descoperă oamenilor ca un Dumnezeu întreit în persoane și o singură ființă pentru a lor mântuire. Epifania vădește cum lucrează Dumnezeu, atât la zidirea omului – „să facem om după chipul și asemănarea noastră”, cât și la rezidirea sa, când Hristos Își începe lucrarea de mântuire a neamului omenesc. Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului și i-a dat viață în Duhul Sfânt. Mărturisirea Tatălui adeverește că Iisus Hristos este singurul Său Fiu: „Fiul Celui Preaînalt se va chema” (Lc. 1, 32), născut din veci din Tatăl și ne dezvăluie dragostea părintească și legătura veșnică pe care Tatăl o are cu Fiul în Duhul Sfânt.

Viețuirea îngerească a Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului devine martorul și concomitent mărturisitorul Teofaniei de la râul Iordanului, el cel care a dus o viață de îngerească: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele” (Maleahi 3, 1); este profetul timpurilor din urmă, care cu râvnă pentru cele dumnezeiești, dorește ca oamenii să facă pocăință grabnică întru iertarea păcatelor. Înaintemergătorul pregătește poporul pentru Botezul lui Hristos, care este unul curățitor de păcat, prin care omul devine făptură nouă, fiu al lui Dumnezeu prin înfierea Fiului Său. Tot ceea ce face Sfântul Ioan Botezătorul este să ajute pe om să vină și să stea cu vrednicie în fața Domnului Iisus Hristos. Mesajul său schimbă viețile oamenilor, căci printr-o viață închinată lui Dumnezeu puterea cuvintelor are o altă intensitate, ceea ce face ca ascultătorii săi să gândească în inimile lor dacă nu cumva este el Mesia: „Cine ești tu? Nu cumva ești Hristosul ce va să vină? Nu sunt eu Hristosul, a răspuns Ioan. Ești Ilie? Nu sunt. Ești tu Proorocul? Și a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptați calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul” (In. 1, 20-23). Sfântul Ioan Botezătorul știe și recunoaște pe Domnul Său: „eu cu apă vă botez pe voi, dar vine cel mai tare decât mine, căruia nu-i sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălțămintelor lui. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Lc. 3, 16).

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția de Banat, din data de 7 ianuarie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente