Sfinții Împărați Constantin cel Mare și mama sa Elena au fost sărbătoriți, astăzi, 21 mai 2013, în Biserica Ortodoxă Română. Cu acest prilej, Catedrala Patriarhală din București și-a sărbătorit hramul istoric.
Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și de opt ierarhi, înconjurați de un sobor preoți și diaconi, pe un podium special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.
Alături de Preafericirea Sa s-au aflat următorii ierarhi: Înaltpreasfințitul Dionisie, Mitropolitul Corintului, Înaltpreasfințitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria și Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
După citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificației Pericopei Evanghelice citită în cadrul Sfintei Liturghii, dar și a Apostolului: „Această Evanghelie se citește de obicei atunci când este pomenit un ierarh, un păstor și în mod semnificativ a ales această lectură din Evanghelie pentru a fi citită la pomenirea Sfântului Împărat Constantin care nu era episcop, dar care a devenit prin purtarea de grijă față de Biserica lui Hristos un părinte duhovnicesc, un protector al ei. De aceea, el este într-un fel numit episcop din afară, un supraveghetor, un veghetor, un apărător al Bisericii. Apostolul care s-a citit astăzi este și mai surprinzător pentru că nu vorbește de sfinți în general, ci vorbește despre convertirea Sfântului Apostol Pavel în fața porților Damascului pe când prigonea pe creștini. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a devenit dintr-un prigonitor al Bisericii unul dintre cei mai mari păstori ai ei. După Hristos el este al doilea prin râvna sa pentru credința în Iisus Hristos și pentru Biserică. El care a fost prigonitor al Bisericii devine cel mai mare misionar al lui Hristos și al Bisericii. Prin aceasta vedem o analogie între convertirea Sfântului Apostol Pavel, care vede o lumină copleșitoare în amiaza mare, lumină prin care îi vorbește Hristos și îi schimbă viața, și Sfântul Împărat Constantin care a văzut tot așa, ziua în amiaza mare, un semn ceresc, dar nu o lumină care l-a orbit, ci semnul Sfintei Cruci pe cer și a primit încredințarea că prin acest semn va învinge. Sfântul Împărat Constantin a însemnat armata sa cu semnul Sfintei Cruci, iar în data de 28 octombrie 312, lângă Roma, la Podul Vulturului pe Tibru, a învins armata dușmanului său Maxențiu, deși aceasta era mult mai numeroasă. Ca semn de recunoștință, Sfântul Împărat Constantin a început să apere pe creștini. Mai întâi, în anul următor, le-a dat libertate prin Edictul de la Mediolanum sau Milano de astăzi, după care a ajutat Biserica prin o mulțime de înlesniri”.
Sfinții Împărați Constantin și Elena au schimbat fața lumii, au marcat o cotitură în istorie, a arătat Patriarhul României, spunând că: „Din prigonitor, Imperiul Roman devine Imperiul Creștin. În edictul de toleranță religioasă de la Milano din 313 se spune că fiecare cetățean roman are dreptul să urmeze credința pe care o dorește și să se închine divinității din cer așa cum dorește. Deci, era o libertate creștină, o libertate religioasă pentru toți cetățenii, aceasta cuprinzându-i în primul rând pe creștini. Prin faptul că a menționat că fiecare se poate închina unei divinități din cer, nu de pe pământ, de fapt a desființat cultul împăratului ca fiind zeu, ca fiind un Dumnezeu”.
În continuare, Preafericirea Sa a prezentat măsurile împăratului Constantin favorabile creștinilor: „Sfântul Constantin cel Mare a fost un păstor al Bisericii în înțelesul de ajutător al ei. Cei care au fost persecutați s-au putut întoarce din exil, creștinii care au pierdut biserici, locașuri sfinte sau averi le-au primit înapoi. Sfântul Împărat a arătat în toate o grijă deosebită pentru lucrarea misionară a Bisericii. Împreună cu mama sa Elena au construit locașuri de cult în cele mai importante locuri din Răsări și Apus, la Ierusalim, la Roma și la Constantinopol unde a mutat capitala imperiului, numind Bizanțul Noua Romă și după numele său, Constantinopol. În anul 306 ajunge el împărat în una din cele patru părți ale imperiului, deoarece în timpul său Imperiul Roman era condus de doi împărați, unul în Apus și altul în Răsărit, și fiecare avea asociat câte un cezar, câte un împărat secund. După moartea tatălui său, împăratul Constantin Clor, în anul 306, Sfântul Constantin devine împărat pentru a patra parte a imperiului și, apoi, biruind pe Maxențiu în anul 313, rămâne singur împărat în Apus, iar în anul 324 a învins pe Liciniu, care deși la început s-a înțeles cu Sfântul Constantin să dea libertate creștinilor, după aceea s-a răzgândit. Îndată după ce a ajuns singurul împărat în întreg Imperiul Roman, Sfântul Constantin, care a dat liberate celor persecutați, s-a interesat de unitatea Bisericii”.
Patriarhul României a arătat și rolul împăratului Constantin la primul Sinod Ecumenic: „După ce au încetat persecuțiile din afară au început tulburările din interior ale ereziilor. De aceea, în anul 325, Sfântul Constantin a convocat primul Sinod Ecumenic a toată lumea la Niceea, lângă Constantinopol. Acest sinod a formulat primele opt articole din Crezul pe care îl rostim astăzi, niceo-constantinopolitan. Deci, Sfântul Împărat Constantin a fost interesat de unitatea de credință a imperiului și a mediat astfel încât el a organizat de fapt acest Sinod Ecumenic punând la dispoziția ierarhilor poșta imperială și palatul imperial de la Niceea, el locuind în al palat la Nicomidia, urmărind din aproape lucrările Sinodului I Ecumenic. Astfel, Sinodul a afirmat că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut„.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit și despre activitatea Sfântului Constantin cel Mare pe teritoriul țării noastre: „Sfântul Împărat Constantin s-a născut nu departe de țara noastră, s-a născut în Serbia de astăzi. Însă nu erau sârbi atunci, ei au venit în secolul al VII-lea și s-au creștinat în secolul al IX-lea, iar Sfântul Constantin s-a născut mai probabil în anul 273. Regiunea în care s-a născut el s-a numit Dacia Mediteranea ceea ce înseamnă ca era o regiune locuită de daco-romani. În această regiune, el s-a născut în orașul Naisus care astăzi se numește Niș. A avut o deosebită preocupare și simpatie pentru teritoriul țării noastre, de aceea el a recucerit într-un fel Dacia după părăsirea ei de către împăratul Aurelian, care a părăsit-o din cauza invaziilor popoarelor migratoare barbare. Trebuie să amintim aici, ceea ce se amintește foarte rar, că pentru a arăta interesul său pentru regiunea Dacia, adică Țara Românească de astăzi din partea de sud a țării, a construit un pod peste Dunăre, mai mare decât podul lui Traian, podul lui Constantin de la Sucidava, Corabia, Celei, din Oltenia de astăzi, care ar trebui mai bine cunoscut. Acest pod cu o lungime de peste doi kilometri a fost o punte de legătură și o facilitate de a se ocupa mai mult de teritoriul acesta care a fost oarecum pierdut și apoi recâștigat pentru Imperiul Roman. El a continuat creștinarea populației începută de Sfântul Apostol Andrei. Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cinstiți cu multă evlavie pentru pilda vieții lor, pentru dragostea lor față de Hristos și față de Biserică. Ei devin modele pentru noi toți în a păstra dreapta credință, în a apărat și a ajuta Biserica și modele în educație. Sfânta Elena l-a educat pe fiul său în credință astfel încât el a devenit un mare apărător al Bisericii și un civilizator. Legile lui apără demnitatea umană, interzic tortura, divorțul, avortul, în secolul al IV-lea. Peste tot se vede grija pentru săraci, pentru cei orfani, pentru cei necăjiți, atât din partea împăratului, cât și din partea împărătesei. Sfânta Elena nu a fost numit împărăteasă doar pentru că era mama lui, ci a fost declarată Augusta, adică împărăteasă, de către Sfântul Constantin cel Mare”.
În încheierea cuvântului de învățătură, Patriarhul României a subliniat evlavia pe care poporul român o are față de Sfinții Împărați Constantin și Elena și a urat tuturor persoanelor care poartă numele Sfinților Împărați ani mulți și fericiți: „Evlavia poporului român pentru acești Sfinți Împărați Constantin și Elena este foarte mare. Faptul că noi avem aici Catedrala Patriarhală pusă sub ocrotirea Sfinților Împărați de către ctitorul ei Constantin Șerban Basarab Voievod ne arată că domnitorii românii au urmat exemplul Sfântului Împărat, fiind apărători și ajutători ai Bisericii. Peste 1 700 000 de români poartă numele de Constantin și Elena sau derivate. Tuturor le spunem astăzi ani mulți cu sănătate și fericire, cu spor în fapte bune și mântuire, spre slava Preasfintei Treimi și spre bucuria Bisericii”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Înaltpreasfințitului Mitropolit Dionisie de Corint o icoană cu chipul Sfinților Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena și a spus: „Îi dorim Înaltpreasfinției Sale sănătate multă și mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea misionară și îl rugăm să transmită Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei și al întregii Elade toată prețuirea și toată bucuria noastră pentru că am avut din partea Bisericii Ortodoxe a Greciei pe Înaltpreasfințitul Dionisie. Vă spunem ani mulți și binecuvântați”.
Înaltpreasfințitul Mitropolit Dionisie a ținut un cuvânt și a spus: „Îmi revine această cinste și marea binecuvântare ca smerenia noastră să fie cel de-al 81-lea urmaș în Mitropolia de Corint pe care Sfântul Apostol Pavel a întemeiat-o și pe care îmi place să spun că acest Sfânt Apostol Pavel a înzestrat-o cu cele două epistole către Corinteni care de multe ori de-a lungul anului liturgic se citesc în Sfânta noastră Biserică. Deci, de vreme ce știți ce Sfântul Apostol Pavel a scris corintenilor și prin intermediul lor tuturor creștinilor de-a lungul veacurilor el este propovăduitorul Învierii”.
După Sfânta Liturghie, de la orele 11.30, a avut loc anunțarea și premierea câștigătorilor celor patru concursuri naționale pentru copii și adulți organizate în anul 2013 de Patriarhia Română.
De la orele 13.00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, a avut loc vernisajul expoziției „Icoana ortodoxă – lumina credinței”. Expoziția cuprinde lucrările realizate de către participanții la concursul organizat de către Patriarhia Română.
