De câțiva ani, în Duminica Ortodoxiei se organizează în București, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din apropierea Grădinii Icoanei, o procesiune întru pomenirea înălțării sfintelor icoane de la 11 martie 843. Peste veacuri, o icoană și puterea credinței oamenilor au schimbat atât toposul, cât și troposul.
De la sfârșitul secolului al XVII-lea, Biserica „Maica Precistei” din mahalaua „Ceauș David” a rămas în conștiința oamenilor drept Biserica Icoanei, iar cadrul natural ce o împrejmuia, Grădina Icoanei. Icoana care a schimbat nu numai denumirile puse de om (toposul), ci și felul de gândire și raportare al oamenilor (troposul) este „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi”, potrivit mențiunii în diata (testamentul) lui Misail Monahul, din 1777.
Schimbările politice, robirea străină, precum și faptul că țara noastră devenise teatrul operațiunilor de război dintre ruși și turci i-au determinat pe românii de pe aceste meleaguri să nu-și mai pună nădejdea de izbăvire în ajutorul omenesc, ci în Dumnezeu, în Maica Domnului și sfinții Lui, construind cetăți spirituale, precum Biserica Icoanei, care a fost construită între 1784 și 1786 de către nepotul lui Misail Monahul, Panait Băbeanu. Odată cu construirea bisericii de zid s-au ridicat împrejur și chilii, „ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriți și femei văduve scăpătate și acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane”. În același timp, se mai precizează în pisania bisericii, încastrată în prezent pe fațada vestică a bisericii, ca parte din venitul ce se va strânge la biserică să fie pentru ajutorul săracilor, „iar cine va strica vreun așezământ dintr-acestea să aibă a da seama la înfricoșata și dreapta judecată a cerescului Împărat”.
„Datorită folosului duhovnicesc pe care-l au credincioșii care se roagă Maicii Domnului, această sfântă icoană a transformat locul acesta într-o oază de rugăciune, iar împlinirea rugăciunilor lor a fost vestită la mulți alții. Sunt foarte multe cazuri de vindecări, întemeieri de familii și căsătorii. Foarte multe familii s-au și cununat aici în urma rugăciunilor pe care le-au făcut la această icoană, mare parte dintre ei fiindu-mi fini. Unii dintre ei, după ce au avut un necaz, vreo suferință, au primit înștiințare în vis de la Maica Domnului ca să vină să se roage la această icoană. Noi îi sfătuim ca, după ce li s-au împlinit rugămințile, să rămână pentru toată viața apropiați de Maica Domnului, să se roage și să nu alunece spre superstiții și alte practici neortodoxe, fiindcă, de cele mai multe ori, un necaz sau vreo suferință este o chemare pe care Dumnezeu ne-o face ca să fim mai aproape de El. Dumnezeu este trist când noi ne depărtăm de El, la fel și Maica Domnului, astfel că motivul necazului sau suferinței a fost ca să fim alături de Dumnezeu și să ne schimbăm viața”, a explicat pr. paroh Ion Popescu de la Biserica Icoanei.
Sunt multe lucrările Maicii Domnului și nu toate au fost descoperite, deoarece, mai spunea părintele paroh, vin după mulți ani diferiți medici, profesori și alți credincioși care au făcut o carieră să mărturisească faptul că atunci când erau elevi la Școala Centrală, aflată vizavi de biserică, se rugau Maicii Domnului să îi ajute la învățat.
Fresce originale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Din cauza vechimii și perisabilității materialului, „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi” va fi restaurată. Alături de aceasta, în curs de restaurare se află și pictura bisericii. Pictura în ulei de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a exfoliat și s-a aprobat de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române decaparea ei și punerea în lumină a picturii originale, realizată în tehnica „a fresco”. Proiectantul și coordonatorul lucrărilor este specialistul restaurator Gabriela Ștefăniță. Din păcate, nu s-a păstrat întreg ansamblul pictural original, fiindcă în urma lucrărilor de decapare s-au descoperit și suprafețe albe. De asemenea, în urma cutremurului din 1838, cele trei turle au căzut, mai târziu fiind refăcute doar două turle, și s-au adăugat o nouă boltă în pronaos și un nou pridvor sau exonartex. „Fresce originale au fost decapate în pronaos, în partea de nord, Cuviosul Zosima împărtășind-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cei șapte mucenici Macabei cu maica lor, Solomoni, și dreptul Eleazar, Sfântul Împărat Constantin cel Mare și o parte din mama sa, Sfânta Elena, fiindcă zidul a fost spart pentru lărgirea ferestrelor. În registrul de sus, Sfânta Mare Muceniță Marina care lovește capul diavolului, mai mulți cuvioși cărora, deocamdată, nu le-am descifrat numele, iar în partea de miazăzi, mitropolitul Ungrovlahiei, Grigorie al II-lea. În acest spațiu a fost soba, astfel că în spatele ei nu a fost pictat vreun chip de sfânt, ci doar cerul și pământul. Este vorba de o frescă deosebită, atât prin vechime, cât mai ales prin programul iconografic, precum scenele din Apocalipsă din pridvorul Bisericii Icoanei. În restul bisericii s-au mai decapat mici porțiuni pentru a se vedea dacă se mai păstrează fresca originală”, a precizat Gabriela Ștefăniță, specialist restaurator.
De curând, a fost restaurată o parte din pictura turlei circulare în stil realist, în ulei, iar în viitorul apropiat se vor decapa absidele din naos și altarul. (Documentar realizat de Ioan Busagă și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 23 martie 2013)
