Biserica „Sfântul Nicolae“-Dorobănţia din Craiova a găzduit vineri, 31 octombrie, o sesiune de comunicări ştiinţifice ocazionată de restaurarea locaşului de cult. Evenimentul a fost marcat de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, informează Ziarul Lumina, Ediţia de Oltenia.
Parohia Dorobănţia se bucură de una dintre cele mai frumoase biserici din Cetatea Băniei. Cu o istorie bogată în spate, sfântul locaş a fost de curând restaurat, păstrând integral tradiţia brâncovenească în care a fost iniţial ridicată. Lucrarea de înfrumuseţare a ajuns la final, fiind susţinută financiar printr-un proiect cu fonduri nerambursabile.
„Lucrarea a fost una deosebit de grea şi a implicat multă trudă“
În prima parte a întâlnirii, preotul Gheorghe Zamfir, paroh al sfântului locaş şi cadru didactic la Facultatea de Teologie din Craiova, a detaliat etapele parcurse în procesul de restaurare. „Speranţa pe care am purtat-o permanent cu mine din momentul în care am ajuns să slujesc în calitate de preot paroh la această biserică a fost de a restaura şi înfrumuseţa sfântul locaş. Încercări în acest sens au fost mai multe, însă nu şi-au găsit niciodată finalitatea aşteptată. În anul 2008 însă, când nu credeam că se mai poate face ceva, am primit, prin sprijinul şi binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Irineu, şansa de a depune acest proiect de restaurare. Aprobarea a venit în anul 2012, atunci când ni s-a acordat şi susţinerea financiară. Lucrarea a fost una deosebit de grea şi a implicat multă trudă din partea echipei de pictori, din partea domnului arhitect Cămui şi a tuturor celor implicaţi în realizarea ei. Pentru aceasta, mulţumesc înainte de toate IPS Părinte Irineu pentru ajutorul nemijlocit şi deosebita purtare de grijă, domnului Palamariu, pictorul restaurator, care a reuşit să readucă în acest sfânt locaş spiritul brâncovenesc, domnului arhitect şi tuturor celor care ne-au ajutat. Mulţumim de asemenea membrilor Consiliului parohial, care ne-au fost alături pe tot parcursul desfăşurării lucrărilor“, a conchis pr. conf. dr. Gheorghe Zamfir, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae“-Dorobănţia.
La rândul său, IPS Părinte Mitropolit Irineu a mulţumit tuturor celor care s-au implicat în definitivarea acestei lucrări. „În mod evident, această biserică este cu totul nouă. Întreaga lucrare s-a săvârşit cu cele mai bune materiale, astfel încât încununarea acestui efort să fie unul întru totul demn de valoarea lui istorică. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ajute celor care ostenesc aici să împlinească lucrarea pastorală şi sfântul locaş să fie spre bucuria credincioşilor craioveni“, a spus IPS Părinte.
Biserica Dorobănţia de-a lungul timpului
Biserica „Sfântul Nicolae“-Dorobănţia datează, conform izvoarelor istorice, din anul 1760 şi este strâns legată de construirea Catedralei Episcopale Madona Dudu, cu care se învecinează. În perioada 1750-1758, sau cel târziu 1760, a fost ridicată din cărămidă Biserica Madona Dudu, aceasta înlocuind vechea bisericuţă din lemn care exista deja aici. Pentru ca materialele să nu se piardă, boierul Constantin Fotescu, vel-clucer, unul dintre ctitorii principali de la Biserica Madona, le-a depozitat în apropiere (la 200-300 de metri distanţă), în mahalaua Dorobănţiei, unde a ridicat o frumoasă biserică pe care a închinat-o Sfântului Ierarh Nicolae. După moartea ctitorului, în anul 1781, o mare parte din lucrările începute au rămas neterminate. Epitropia bisericii a revenit urmaşului său, Dumitrache Fotescu, care i-a continuat lucrarea.
Cu timpul, biserica de lemn din mahalaua Dorobănţiei a fost înlocuită cu o frumoasă construcţie din zid, anul finisării ei fiind cu probabilitate 1793, atunci când documentele îi menţionează ca şi ctitori pe „Gherasim ieromonahul şi Constantin Atanasie, Constantin Băcanu şi Olimpia monahia“ – consemnaţi de asemenea în cartografia din 1839 şi în actele Protoieriei Dolj din 3 ianuarie 1838.
În urma cutremurului din 1838, biserica a fost grav avariată, fapt care a determinat închiderea ei pentru o perioadă de timp. Mai târziu a fost reparată, învelită şi zugrăvită de „Ioniţă Stănceanu şi răfetul pescarilor“ Băniei. În anul 1863 au avut loc reparaţii radicale: pridvorul a fost înlăturat, naosul a fost unit cu pronaosul, demolându-se zidul despărţitor. I s-a ridicat un fronton, iar turla de zid a fost înlocuită cu una din lemn, „făcând să se creadă că biserica este clădită din anul 1863“. Tot în acest an a fost dărâmată şi vechea clopotniţă de zid a bisericii. Alte reparaţii s-au mai făcut între anii 1907 şi 1908. După cutremurul din anul 1940, biserica a fost grav avariată, fiind din nou restaurată între anii 1943 şi 1945. Acum i s-a înlocuit vechea tâmplă din lemn cu una de zid, i s-a adăugat pridvorul din faţă, a fost consolidată cu o centură de beton şi i s-a făcut un soclu de ciment de jur împrejur. Renovarea s-a făcut după planurile arhitectului I.L. Atanasescu. Între anii 1947 şi 1948, interiorul bisericii a fost repictat în tempera de către pictorii Bârneanu, Gheorghe Tudor şi zugravul Gh. Lişteveanu din Craiova. La cutremurul din 1977 biserica a fost grav avariată, motiv pentru care a fost închisă pentru o lungă perioadă de timp. Cu această ocazie au fost făcute ample lucrări de consolidare şi reparaţie, după care a fost dată definitiv în folosinţa cultului. În perioada 1995-2000, la Biserica Dorobănţia au avut loc unele lucrări de modernizare: i s-au înlocuit învelitoarea, instalaţia electrică, pictura a fost refăcută, mobilierul a fost schimbat şi a fost introdusă o instalaţie de încălzire centrală. Astăzi, starea Bisericii Dorobănţia este impecabilă, ea beneficiind de absolut tot necesarul pentru ca serviciul liturgic să se poată desfăşura în condiţii optime.
