Taina Bisericii și a lucrării ei în lume este legată de taina mântuirii noastre, care are în centru crucea Mântuitorului Iisus Hristos. În taina crucii se descoperă taina de necuprins a mântuirii (salvării) neamului omenesc petrecută pe dealul Golgotei. Sensul întrupării Domnului, activitatea, învățătura și minunile Lui conduc spre crucea cea dătătoare de viață. Pentru că ea, crucea, nu este sfârșitul, ci începutul unei noi vieți, pentru că Cel ce a fost răstignit pe ea este Cel ce biruiește moartea, înviind din morți, fiind începutul vieții celei noi.
În crucea lui Hristos se află taina vieții celei veșnice, biruința și iertarea noastră. Sfântul Maxim Mărturisitorul a rezumat aceasta prin următoarele cuvinte inspirate: „Cel ce a cunoscut taina crucii și a mormântului a înțeles rațiunea celor mai înainte spuse; iar cel ce a cunoscut înțelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate mai înainte” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Filocalia PG 91, 1152). De aceea, noi vedem în cruce sensul vieții, taina mântuirii noastre și începutul vieții fără sfârșit. În ea descoperim multe sensuri și căi prin care cunoaștem calea spre adevăr, de aceea din multiplele sensuri mă voi rezuma la patru dintre ele.
Mai multe informații în Lumina de Duminică.
