În zilele de 5-7 iunie 2013, la Sinaia, a avut loc seminarul național cu tema „Parteneriatul Stat-Biserică-Societate în România. Misiunea socială a Bisericii astăzi”.
Organizat de Centrul de Cercetări Științifice Interdisciplinare „Dumitru Stăniloae” al Universității „Valahia” din Târgoviște și Fundația Ecumenică „Pro Axe Mundi”, sprijinit fiind de mai mulți parteneri și sponsori, seminarul a reunit teologi, istorici, juriști, medici, psihologi, psihopedagogi, sociologi. Dintre intervenienți, amintim: Prof. Univ. Gheorghe F. Anghelescu (Târgoviște/Constanța), Pr. Nicolae Anușcă (Blaj/Președinte Caritas România), Andreea Băndoiu (București), Dr. Elena Brănaru (București), Corneliu Bulai (Brașov/ Kolping România), Ionuț Gh. Chircalan (Constanța), Prof. Univ. Ioan Gherghina (București), Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș (București), Pr. Dr. Cristian Popa (București), Radu Preda (Cluj-Napoca), Prof. Univ. Radu Ștefan Vergatti (Târgoviște).
În urma dezbaterilor care au urmat susținerii referatelor, s-au desprins câteva principii care ar trebui să guverneze legislația și concretizarea parteneriatului social dintre stat și cultele religioase:
†¢ Procesul liber de autoorganizare a societății. Acest principiu definește cadrul care ar trebui să stea la baza organizării inițiativelor din domeniul social. Participarea, cooperarea și autogestiunea sunt metodele care pot conduce la fuziunea energiilor solidare. Metodele de reglementare și suprareglementare stabilite de legislația românească actuală atât pe componenta alocării resurselor financiare, cât și pe componenta managementului resurselor umane implicate in activitățile sociale, încalcă în multe situații acest principiu.
†¢ Subsidiaritatea. Declarată în toate actele normative de legiuitor, aceasta reprezintă un principiu încălcat de cele mai multe ori în conținutul legii și în normele de aplicare. Reglementări arbitrare care nu au la bază niciun studiu, cercetare sau consultare, stabilesc de cele mai multe ori prioritățile si nevoile locale și criteriile de alocare a resurselor financiare. Încălcarea acestui principiu poate conduce la situații grave de asistențialism din partea instituțiilor Statului.
†¢ Piața liberă. Este un principiu de bază care guvernează societățile democratice și procesul de dezvoltare. Crearea de criterii privilegiate pentru unii dintre furnizorii de servicii sociale în detrimentul celorlalți este o încălcare a acestui principiu care poate conduce la situații de monopol pe piața serviciilor sociale și la discriminări între actori. Mecanismele pieței libere trebuie întotdeauna să poziționeze în centru voința persoanei care prin intermediul unui contract interferează cu voința altei persoane.
†¢ Competitivitatea. Este un principiu care are ca obiectiv eficacitatea. Eliminarea oricărei forme de discriminare între categoriile de actori de pe piața serviciilor sociale și condițiile egale de competiție, fie ca este vorba despre furnizori de stat, privați sau care se află sub patronajul Bisericii.
†¢ Principiul transparenței folosirii banilor publici. Un sistem public echitabil, eficient și eficace produce un efect pozitiv asupra vieții economice și sociale și va sprijini activitățile întreprinzătoare și inițiativele non-profit. Statul îsi va consolida credibilitatea în măsura în care îi va proteja pe cei mai slabi de pe piață, în cazul serviciilor sociale micile inițiative private. O piață liberă a serviciilor sociale în România, care pe parcursul a peste 40 de ani de comunism și a 23 de ani de tranziție a fost dominată de monopolul Statului, ar trebui să se constituie în principala preocupare a decidenților politici.
†¢ Pluralismul social. Acest principiu oferă o importanță deosebită organizațiilor societății civile și organizațiilor non-profit, iar Statul este chemat în acest caz să respecte natura acestor organizații punând în practică principiul subsidiarității, care cere respectul și promovarea demnității și a responsabilității autonome a subiectului subsidiar. Biserica a susținut mereu pluralismul social care are în vedere o realizare mai adecvată a binelui comun și a democrației și care sunt în conformitate si cu alte principii ale Învățăturii Sociale a Bisericii, cum ar fi: solidaritatea, subsidiaritatea și dreptatea. Nu putem sprijini tendințele și reflexele Statului de a absorbi societatea civilă în sfera Statului și nici promovarea unor acte normative prin care piața serviciilor sociale din România să fie împărțită între Stat și Biserică, iar ceilalți actori de pe piață să fie eliminați.
