Se împlinesc, astăzi, 9 august, 424 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, ucis în tabăra de lângă Turda, din ordinul generalului Giorgio Basta.
Potrivit istoricului Dionisie Fotino, între cei doi apăruse o rivalitate puternică, iar Basta, acuzându-l pe domnitor de legături cu otomanii, a ordonat arestarea și uciderea lui. Când mercenarii au înconjurat cortul, domnitorul a încercat să se apere, dar a fost doborât cu o suliță și decapitat.
Mihai Viteazul a fost primul principe care a unit românii într-un singur stat, fiind numit de Papa Clement al VIII-lea „cavaler al lui Hristos și apărător al creștinătății” și declarat de Parlamentul României „martir și erou al națiunii române”.
Primul unificator
La sfârșitul secolului al XVI-lea, Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești, începându-și domnia în anul 1593.
În contextul politic tensionat al vremii, marcat de conflictele dintre Imperiul Otoman și cel Habsburgic, noul domnitor desfășoară o serie de campanii militare cu scopul consolidării puterii și al extinderii autorității sale asupra întregului spațiu locuit de români.
În anul 1600, pentru o scurtă perioadă, reușește să unească sub conducerea sa Țara Românească, Transilvania și Moldova. Această realizare a fost posibilă în urma unor bătăliilor de la Șelimbăr și Miraslău.
Această unire nu a fost însă durabilă, iar domnia sa în Transilvania și Moldova s-a încheiat în urma intervenției altor puteri și a pierderii sprijinului politic.
Ultima victorie
În data de 3 august 1601, Mihai Viteazul participă, alături de trupele generalului Gheorghe Basta, la bătălia de la Guruslău, unde armata lor învinge forțele conduse de Sigismund Báthory. Această confruntare reprezintă ultima victorie militară a voievodului.
În data de 9 august 1601, Mihai Viteazul a fost asasinat la Câmpia Turzii de cei alături de care luptase în Liga Creștină. Motivul: preluarea Transilvaniei.
„Și căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din începutul lumii. Că pizma au pierdut pe mulți bărbați fără de vină ca și acesta. Căci era de ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pe turci de tremura de frica lui”, scriau autorii unei cronici de la finele secolului XVII.
Unde a fost înmormântat?
În 9 august 1601, Mihai Viteazul este ucis în tabăra sa de lângă Turda de către un grup de mercenari trimiși de generalul Basta. Sursele istorice consemnează că voievodul a fost înjunghiat, împușcat și apoi decapitat.
După moarte, trupul său a fost îngropat în apropierea locului asasinării, în zona cunoscută astăzi drept Aleea Obeliscului din Turda, iar capul a fost dus la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște.
În locul în care se află mormântul trupului său, au fost ridicate în decursul timpului mai multe monumente comemorative.
În anul 1977 a fost construit un obelisc de 1601 cm înălțime, simbolizând anul morții domnitorului. Monumentul conține basoreliefuri, steme ale celor trei provincii românești și o cruce. În vecinătatea acestuia a fost ridicată și o mănăstire.
Capul domnitorului se află la Mănăstirea Dealu, unde a fost așezat cu respect într-un loc de cult. De-a lungul timpului, relicva a fost mutată în mai multe rânduri din motive de siguranță, inclusiv în timpul Primului Război Mondial, fiind readusă la Dealu în 1920.
Mesajul scris pe lespede
Pe lespedea aşezată deasupra capului lui Mihai Viteazul, Radu Buzescu scria:
„Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”. Astăzi, odihna îi este vegheată de o altă placă de marmură, în care este dăltuit epitaful scris de un alt român loial idealurilor de unitate de neam şi credinţă ale voievodului, marele istoric Nicolae Iorga: «Aici se odihneşte ceea ce crima şi impietatea au lăsat din trupul cel sfânt al lui Mihai Voievod cel Viteaz, iar sufletul lui trăieşte în sufletele unui neam întreg, până ce scripturile se vor îndeplini, când va afla în ceruri odihna drepţilor împreună cu sufletele fericite ale părinţilor săi»…”
Foto credit: Palatul Șuțu
