Viticultura a fost și este atât de prezentă în viața poporului român, încât de-a lungul timpului s-au născut adevărate ritualuri care privesc culesul viilor, prepararea vinului și păstrarea acestuia. Toate acestea, dar mai ales prezența numeroasă a referirilor în Sfânta Scriptură la viță-de-vie și vin, mai ales în predica Mântuitorului Hristos, apoi folosirea vinului ca materie euharistică și nu numai, căci din punct de vedere liturgic vinul are o întrebuințare foarte largă (slujba Litiei, a Cununiei, a slujbelor de prohodire și pomenire a morților), ne arată importanța deosebită a vinului în viața noastră spirituală, dar și biologică.
Dintotdeauna românul credincios și evlavios și-a început orice activitate plăcută lui Dumnezeu cu rugăciune. Și în cazul culturii viței-de-vie, în cărțile noastre de cult avem rugăciuni la sădirea viei, la culesul ei, dar și rugăciune de binecuvântare a vinului nou (Evhologiu, 1896). Acest fapt învederează profunda sacralitate a legăturii dintre om și vița-de-vie. Deci creștinul ortodox trebuie să considere vinul drept un aliment și un medicament dăruit de Dumnezeu, și nu un mijloc care să producă celor ce-l consumă în exces euforii bahice.
De aceea tradiția ortodoxă a statornicit anumite rânduieli cu privire la consumul de vin în general, dar mai cu seamă în perioada posturilor de peste an. Pentru că ne aflăm în Postul Mare și ne pregătim cu toții să întâmpinăm slăvitul praznic al Învierii Domnului, ar fi bine-venite răspunsurile la întrebările când și cât vin consumăm în postul închinat Sfintelor Paști.
Cât privește consumul de vin, avem măsura indicată de Sfântul Apostol Pavel ucenicului său, Timotei: „†¦folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23). Excesul a dus și duce, din păcate, și astăzi mulți oameni într-una din cele mai dezumanizante patimi, alcoolismul, căci „amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri și căderi face. Beția înmulțește mânia celui fără de minte spre împiedicare, împuținează virtutea și agonisește răni” (Ecclesiasticul 31, 34-35).
Potrivit rânduielilor tipiconale, în Postul Mare se dezleagă la vin doar în zilele de sâmbătă și duminică, la Buna Vestire, în ajun, pe 24 martie, și după praznic, pe 26. Se mai face dezlegare la vin și la anumite sărbători marcate în calendar cu cruce roșie sau neagră în anii când acestea cad în perioada postului: 24 februarie de Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 9 martie, Sfinții 40 de Mucenici, Sfântul Mucenic Gheorghe, pe 23 aprilie. Se mai face dezlegare la vin în Joia din săptămâna a cincea din post, când se citește integral Canonul Sfântului Andrei Criteanul și pentru osteneala privegherii, spune rânduiala bisericească, se face mângâiere fraților cu puțin vin. Orice sărbătoare ar cădea în săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos nu se consumă vin decât în Joia mare, când serbăm ziua instituirii Sfintei Împărtășanii. În cartea de cult Triod, care conține rânduiala slujbelor din Postul Sfintelor Paști, se face mențiune despre consumul de vin din perioada postului.
Așa după cum am menționat deja, expresia folosită de alcătuitorii cărții sfinte este consacrată: „se face mângâiere fraților cu puțin vin”. Ba, într-un loc se face chiar o estimare: două pahare. Ce înseamnă acest puțin? Unii ar vrea să înțeleagă „puțin mai mult”. Referirea este clară: puținul de care face pomenire cartea de cult se referă la cantitatea pe care o folosim atunci când consumăm un medicament. Nu cred că cineva ar fi imprudent să bea un sirop medicinal sau un oarecare medicament lichid măsurându-l cu litrul. Limita pe care o statornicește Sfântul Pavel este clară. El nu-i spune ucenicului Timotei să bea vin, ci să consume „puțin vin”. Moldoveanul ar zice „oleacă”, adică doar cât este de trebuință trupului pentru a alunga boala trupului și nu pentru a permite îmbolnăvirea sufletului și nici pentru a ațâța patimile. Dacă dumnezeiescul Pavel face recomandare să consumăm câte puțin vin, tot el glăsuiește că bețivii nu vor moșteni Împărăția cerurilor (I Corinteni 6, 10).
Așadar, vinul, luat cu măsură, este un medicament pentru trupul omului aflat în neputință. Isus, fiul lui Sirah, merge mai departe și arată importanța vitală a vinului pentru viața omului: „întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”, căci „vinul este bucuria inimii și veselia sufletului când se bea la vreme cu măsură” (Ecclesiasticul, 31, 33). Se observă cu ușurință în cele trei exemple scripturistice recomandarea de a se consuma vinul cu dreaptă socoteală, puțin, ca o doctorie. Foarte multe studii de specialitate scot în evidență o serie de aspecte terapeutice ale vinului. Însuși părintele medicinii, Hipocrate, făcea referire la importanța medicală a vinului și-l recomanda pentru tratarea unor deficiențe fiziologice, pneumonie, plăgi deschise și mușcături de șarpe. Unele însemnări din istorie ne spun că într-adevăr vinul era folosit nu doar la ospețe, ci și în tratarea sau prevenirea unor boli sau epidemii. Bunăoară, Iulius Cezar cerea militarilor romani să-și bea porția de vin pentru a preveni frecventele infecții interne. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porție de vin, cu efect profilactic față de îmbolnăvirile digestive.
Cercetările minuțioase din ultima vreme au dus la confirmarea a ceea ce a afirmat Oenoterapia (tratamentul diverselor afecțiuni cu ajutorul vinului) încă din Antichitate. Citeam nu demult un articol de-al reputatului oenolog britanic dr. Harry Dunlop, care susținea că „vinul face adevărate miracole dacă știm a-l indica și în special a-l doza. Prin fierul foarte asimilabil pe care îl conține, vinul contribuie substanțial la combaterea stărilor anemice, stimulând în același timp forțele de apărare ale organismului”. ( Articol apărut sub semnătura arhim. Mihail Daniliuc și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 2 aprilie 2013)
