Schitul Poiana Mărului, leagănul neoisihasmului românesc

Schitul Poiana Mărului, din fostul județ Slam Râmnic, astăzi în comuna Jitia, din județul Vrancea, reprezintă o apariție meteorică în istoria monahismului românesc, în perioada în care închinarea mănăstirilor și a schiturilor la Locurile Sfinte epuizase din punct de vedere spiritual viața monahală. Dacă am aminti că acesta este locul unde a trăit singurul monah din Țările Române cu scrieri cuprinse în tainica Filocalie, ar fi de ajuns ca acest așezământ monahal să-și merite locul pe scara duhovnicească a creștinismului românesc.

Ctitorul acestui schit a fost nimeni altul decât Cuviosul Vasile, părintele duhovnicesc al marelui Paisie Velicikovski, căruia i-a fost și naș de călugărie în 1750 la Muntele Athos.

De numele acestui schit și de starețul Vasile se leagă reaprinderea flăcării Rugăciunii lui Iisus și introducerea practicii isihaste în obștea monahală. Schitul Poiana Mărului a jucat în istoria monahismului românesc din secolul XVIII-lea, sigur la altă scară, un rol asemănător Schitului Mare Maniava din Pocuția în secolul al XVII‑lea.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente