Biserica schitului Pocrov s-a dovedit neîncăpătoare cu ocazia praznicului Acoperământului Maicii Domnului, hramul lăcașului de cult aflat pe vatra Mănăstirii Neamț.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, înconjurat de un sobor de preoți.
În cuvântul de învățătură, părintele stareț a subliniat evlavia credincioșilor față de Maica Domnului și importanța sărbătorii Acoperământului. Totodată, a evidențiat rolul spiritual și istoric al Schitului Pocrov pentru Mănăstirea Neamț, amintind de reînnoirea și continuitatea pe care așezământul le cunoaște în prezent.
Repere istorice
Schitul Pocrov a fost întemeiat la începutul secolului al XVIII-lea de Sfântul Pahomie de la Gledin. În 1702-1704, pe când era stareț al Mănăstirii Neamț, acesta a mers la Kiev pentru formare duhovnicească. Revenit, s-a retras într-o poiană de sub muntele Chiriacu, unde a ridicat o colibă.
După ce a fost episcop al Romanului între anii 1707-1714, Sfântul Pahomie s-a retras din scaun și s-a reîntors la Mănăstirea Neamț. Însoțit de câțiva ucenici, a ridicat o biserică din lemn, sfințită la 15 august 1714, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În jurul acesteia s-au construit treptat și celelalte clădiri monahale, formând obștea de la Pocrov.
De-a lungul timpului, schitul a fost loc de formare pentru numeroși clerici de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române. Aici a crescut viitorul Mitropolit Iacob Stamate, precum și viitorul Patriarh Nicodim.
Ctitoria Sfântului Pahomie a fost numită de Mihail Sadoveanu „Poiana Raiului”. Schitul a adăpostit călugări veniți din diverse regiuni, în special din Transilvania, unde multe mănăstiri ortodoxe au fost distruse în secolul al XVIII-lea, de către generalul Bukow din ordinul Împărătesei Maria Tereza a Austriei începând cu anul 1761.
Foto credit: Doxologia
