În lumina vieții spirituale înțelegem că întreaga cunoaștere, cu toate eforturile ei, dezvăluie lumea ca o scară pe care putem urca de la sensibil la inteligibil. Viața însăși e o scară pe care urcăm, prin treptele cunoașterii, către dobândirea virtuților. Treptele științei pot să ne urce către înțelepciune, dacă înțelegerea e urcușul nostru către o înnoire a vieții. Perspectiva teologică ne descoperă că, pe scara cunoașterii, suntem chemați să urcăm, prin treptele întrebărilor referitoare la lume, către cele referitoare la noi înșine, și că însăși viața, începută în cuprinsul constrângerilor supraviețuirii, e chemată să urce pe scara virtuților, către viața trăită în jertfă pentru semeni.
Știm că ultimele date și teorii fizice leagă, în diverse forme, Universul și lumea înconjurătoare de vidul cuantic. Vidul cuantic e plin de fluctuații energetice, perechi particulă-antiparticulă care apar și dispar fără încetare. De aceea se consideră că vidul deține, în mod potențial, toate particulele cunoscute. Însă vidul cuantic constituie și lucrurile lumii sensibile, fiind prezent în microcosmos, întrucât, cum se știe, atomii care alcătuiesc lucrurile sunt „mai mult spațiu decât substanță”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
