Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi, 6 august 2013, Schimbarea la Față a Domnului. În această zi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul „Schimbarea la Față a Domnului” al Mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci” – Caraiman din Bușteni – Prahova care și-a serbat hramul. Preafericirea Sa a fost înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte și Părintele arhim. David Petrovici, starețul mănăstirii, și Părintele Protopop Costică Dumitru al Protopopiatului Câmpina.
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel referindu-se la importanța sărbătorii Schimbării la Față a Domnului pentru viața creștinilor a arătat că această sărbătoare ne descoperă viitorul naturii umane în Împărăția lui Dumnezeu: „Sărbătoarea Schimbării la Față ne arată în primul rând dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos. În al doilea rând ne arată că slava Învierii Lui este și slava venirii Lui la Învierea cea de obște, la a doua Sa venire când va judeca vii și morții și a cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Sărbătoarea ne mai arată că această slavă a lui Hristos este împărtășită celor care cred în El și Îl iubesc pe El în arvună, în anticipație încă din lumea aceasta. De aceea, troparul spune că a arătat ucenicilor slava Sa pe cât li se putea, adică pe măsura capacității lor, a celor trei sfinți apostoli, de a primi această slavă. Dacă le-ar fi arătat-o în toată mărimea sau plinătatea Sa, ei nu ar fi rezistat. Deci, a fost slava dumnezeiască adaptată firii omenești a Sfinților Apostoli. De aceea, Schimbarea Mântuitorului la Față care este de fapt schimbarea întregului Său corp în lumină ne arată viitorul naturii umane în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă acum lumina harului nevăzută cu ochii trupești este ascunsă în sufletul celor care cred și care țin legătura prin rugăciune multă cu Dumnezeu – izvorul slavei veșnice necreate, nefăcute și neînserate, la a doua venire în Cerul Nou și Pământul Nou trupurile vor fi în interiorul slavei, vor fi învăluite în lumina slavei. Este vorba aici de o lumină neapusă, necreată, lumina harului veșnic al Preasfintei Treimi”.
Din acest punct de vedere Schimbarea la Față a Domnului nu îl privește doar pe El, ci privește întreaga umanitate, a continuat Preafericirea Sa, adăugând: „Cartea Apocalipsei ne spune că Noul Ierusalim va fi o cetate în care Dumnezeu va locui cu oamenii; ea va coborî din cer și în ea nu va mai fi soare și lună pentru că Domnul o va lumina cu slava Sa. Schimbarea la Față ne arată viitorul ultim al celor care cred în Hristos și se vor împărtăși de slava Lui. Dar pentru că slava lui Hristos împărtășită celor care cred în El, în arvună în lumea aceasta și în plinătate la a doua Sa venire, nu poate fi văzută într-o lume stricăcioasă, coruptibilă, Dumnezeu va schimba și cerul și pământul într-un cer nou și într-un pământ nou și această schimbare este numită în teologie transfigurare, adică trecerea pe un alt plan de existență”.
Patriarhul României a arătat că sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este și o sărbătoare a Bisericii ca finalitate a vieții ei: „Rostul Bisericii nu este doar să dobândească oamenii iertarea păcatelor, ci și sfințirea și luminarea lor. De aceea, botezul se numește sfânta luminare. De atunci începe prezența în om a luminii cele nevăzute a harului dumnezeiesc. Această lumină trebuie cultivată prin credință și fapte bune, prin multă rugăciune în viața creștinului. Începând cu secolul al IV-lea unii călugări foarte înduhovniciți au simțit prezența acestei lumini în suflet, iar unora li s-a arătat, prin bunăvoința lui Dumnezeu, chiar încă trăind în trup în lumea aceasta pământească momente ale prezenței slavei lui Dumnezeu în trupul, pe fața lor și în jurul lor. Această vedere încă din lumea aceasta a slavei Împărăției Cerurilor ca o pregustare a făcut pe sfinți să se roage și mai mult. Mișcarea de căutare a Împărăției lui Dumnezeu și de pregustare a bucuriei, păcii și luminii neînserate din Împărăția lui Dumnezeu încă locuind în lumea aceasta s-a numit isihasm”.
Curăția inimii este condiția primă pentru mântuirea sufletului, a mai arătat Preafericitul Părinte Daniel: „Schimbarea la Față ne arată că lumina dobândită prin rugăciune și fapte bune este o împărtășire de Dumnezeu însuși, nu doar de daruri ale lui, ci de însăși prezența lui iubitoare, sfințitoare, luminătoare și îndumnezeitoare. Lumina Taborului sau Lumina necreată este așadar lumina harului lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții Părinți când au experimentat de pildă în pustia Egiptului, așa cum se vede din convorbirile Sfinților Ioan Casian și Gherman din Dobrogea cu unii monahi îmbunătățiți din Egipt, lumina aceasta să dăruiește celor curați cu inima. Când unul dintre bătrânii egipteni a întrebat care este scopul vieții creștinului Părinții străromâni Casian și Gherman au spus: Mântuirea sufletului, iar la întrebarea: Cum se dobândește mântuirea sufletului și care este semnul speranței de dobândire a mântuirii sufletului? bătrânul care a adresat întrebarea văzând că tinerii nu răspund a spus: Cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu. Deci, curăția inimii este condiția primă pentru a primi această lumină când și cum Dumnezeu voiește. Astfel, curăția inimii înseamnă curățirea de gânduri pătimașe, egoiste, curățirea de patimi, de simțiri egoiste și multă smerenie în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și în împlinirea voii Lui”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a anunțat că pe vârful Caraiman din Munții Bucegi se va construi o biserică, după modelul celei ridicate pe Muntele Ceahlău, la începutului anilor 1990: „Sperăm ca această biserică să poată fi construită într-un timp nu prea lung, dar cu multă evlavie și cu multă grijă deoarece ea trebuie să fie o biserică din piatră foarte stabilă pe munte având loc adesea furtuni. Așa cum am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu la începutul anilor `90 să construim o biserică pe Muntele Ceahlău sperăm să fie și aici o biserică nouă pe Muntele Caraiman pentru că avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu și avem nevoie să învățăm din urcarea pe munte nevoia de urcuș interior duhovnicesc”.
