Părintele Caesar Cranta este bucureștean și, după examen, putea alege dintre mai multe parohii unde să slujească în postul de paroh. Dar ceva anume l-a chemat la vechea biserică dintr-o localitate ilfoveană îndepărtată, situată la granița cu județele Prahova și Ialomița: el o numește „un diamant ascuns”.
Un bucureștean trebuie să conducă o oră până la Micșuneștii Mari. Dar aceasta nu l-a descurajat, chiar dacă locuiește în București. „Mi s-a părut în decursul acestor ani că Dumnezeu a vrut să fiu acolo”, spune el acum, privind în urmă.
„Mi se pare că Dumnezeu are o voie și o pronie cu noi. Chiar s-au legat prea multe lucruri.”
Situația pe care a găsit-o era foarte grea. Biserica nu avea acte de proprietate, nu avea niciun obiect liturgic, pe catapeteasmă trona o steluță cu beculețe, iar toate ferestrele termopan erau fixe.
„La un moment dat, în perioada ploioasă, era umezeală în biserică 87%. Nu avea nici burlane, nici jgheaburi, curgea totul direct la fundație”, își amintește parohul. Din cauza condițiilor din interior, s-a și îmbolnăvit și a fost spitalizat.
„Oamenii care se mai spovedeau fugiseră pe la mănăstiri; puțini au rămas să se mai spovedească în sat, iar oamenii în general nu prea mai mergeau la biserică”, povestește preotul.
Imediat ce a venit, a lucrat în două direcții: dotarea bisericii și reconstruirea comunității. Primul salariu de paroh l-a cheltuit integral pentru asigurarea obiectelor liturgice, apoi, treptat, a reușit să schimbe ferestrele cu unele din stejar stratificat.
Dar nu este nici pe departe suficient. „Dacă nu reușim să obținem fonduri în acest exercițiu financiar, mă tem că se va dărâma”, spune parohul.
„Și este mare păcat, pentru că, atunci când au început să vină aici restauratori, arhitecți, echipe de specialiști, toți au zis că biserica trebuia din început să fie categoria A și a fost pusă pe nedrept la categoria B.”
Construită în stilul epocii și pictată în jur de 1750 de un cămăraș al Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, biserica și-a pierdut turla în jurul anului 1800, după un cutremur.
În prezent, pereții sunt susținuți cu schele interioare, ca să nu se prăbușească.
O problemă pentru restauratori va fi lipsa fundației, dar proiectul arhitectului Bogdan Teodorescu prevede suspendarea structurii pe amortizoare, o soluție tehnică folosită și la fostul Hotel Intercontinental (actualul Grand Hotel Bucharest) din București.
„Gândiți-vă că nu s-a făcut nicio lucrare de 111 ani. Dar tot răul e spre bine, pentru că nu s-a intervenit niciodată serios asupra frescei. Avem la sfinți, aureole în relief”, spune Părintele Caesar Cranta.
Un expert din Comisia de Pictură Bisericească i-a explicat că un anumit auriu de pe veșminte, regăsit în fresca de la Micșuneștii Mari, era un semn distinct al bisericilor de conac boieresc.
„Toți au fost fermecați, impresionați de frumusețea ei și au spus că este probabil una dintre primele 10 biserici din Arhiepiscopia Bucureștilor ca frumusețe și valoare. Dar, așa, ca un diamant ascuns. Și probabil singura biserică de această anvergură care nu a fost ajutată în niciun fel”, adaugă parohul.
Pentru că restaurarea bisericii este un proiect foarte scump și în comunitate nu există astfel de resurse financiare, Părintele Caesar Cranta le-a cerut enoriașilor un singur lucru:
„Ajutați-mă cu ceea ce puteți, și anume cu rugăciunea. Oamenii chiar au înțeles. De curând, le-am zis să intensificăm rugăciunea, cu nădejde că se vor porni lucrurile.”
Dar oamenii din comunitate vor sa facă mai mult: ei construiesc deja o casă parohială printr-o clacă sătească, lucru obișnuit în trecut, dar absolut inedit pentru zilele noastre.
Construcția este avansată.
Este răspunsul oamenilor la faptul că eforturile părintelui Caesar Cranta nu s-au îndreptat doar către salvarea clădirii, ci în primul rând către refacerea comunității.
Primul lucru pe care l-a făcut pentru oameni când și-a început activitatea a fost să caute sponsori pentru o excursie gratuită la locurile de închinare de la București.
55 de localnici au participat, la început neîncrezători, dar apoi bucuroși că s-au putut închina la Mănăstirea Radu Vodă, la Catedrala Patriarhală și în alte locuri din Capitală.
De atunci, anual face câte o tabără gratuită pentru copii din comună, iar recent a reușit chiar să facă două în aceeași vară.
Îi implică pe tineri și pe donatorii parohiei și în acțiuni caritabile pentru cei care au și mai multă nevoie: în 2024, parohia a contribuit la un ajutor de 240 kg de haine preoțești pentru Ortodoxia din Kenya, iar recent a ajutat așezământul social al Părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului. Sunt doar două din mai multe exemple de implicare.
Parohia Micșuneștii Mari este înfrățită cu Parohia Ortodoxă Română „Sf. Arhanghel Mihail” din Southbridge, Massachusetts, membrii comunității de peste ocean ajutându-i pe cei ai parohiei ilfovene să facă fapte bune.
„Pot să dau mărturie ca înaintea lui Dumnezeu că este o biserică vie, prin minunile pe care Dumnezeu le face permanent”, afirmă parohul.
Localnicilor li se alătură bucureșteni care conduc săptămânal, pentru a participa la Liturghie în biserica istorică de la Micșuneștii Mari.
„Eu am o legătură frumoasă cu Muntele Athos și așa am reușit să mă împrietenesc cu alți oameni iubitori de Athos, iar în biserică avem o slujbă așezată, cu cântare bizantină și lucrurile sunt cum trebuie. Sunt foarte mulți oameni din București care spun că îi odihnește să participe la liturghie la Micșunești”, spune parohul Caesar Cranta.
„Fiind bucureștean, puteam să mă mut la București, dar aici am multă pace, multă liniște și cred că asta căutăm cu toții.”
Particularitățile bisericii
- A primit trei hramuri de la bun început: Adormirea Maicii Domnului, Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Ier. Nicolae.
- Era pictată pe exterior cu medalioane cu sfinți și trei scene la intrare care reprezentau cele trei hramuri.
- Echipa de pictori a fost neobișnuit de mare, formată din 5-6 persoane care au fost plătite regește, cu aur, de Cămărașul Iordache Assan, ctitorul. Coordonatorul pictorilor a fost Părintele Dima, care a pictat și biserica Mănăstirii Sitaru din județul Ilfov, precum și biserica din Tunari.
- Scena Judecății de Apoi din pridvor are pictat integral iadul, dar în partea stângă, în loc de sânul lui Avraam și rai, sunt reprezentate viețile Sfinților Gheorghe și Sfântul Nicolae.
- Fiindcă era biserică de conac și pe latura nordică exista o ușă pentru accesul boierului, turnul clopotniță a fost plasat pe partea sudică.
Citește mai mult din broșura aicidin broșura aici.
Vezi și:
- Tabără de neuitat în ținutul Dobrogei: Copii dintr-o parohie ilfoveană au ajuns prima dată la Dunăre și la mare
- Un paroh ilfovean se implică în campania de sterilizare a câinilor și pisicilor din comună
Sursa foto: Ziarul Lumina (deschidere)
