Viața noastră trebuie să fie permanentă așezare în lucrarea lui Dumnezeu, iar aceasta se face numai  punând smerenia la temelia vieții duhovnicești, a afirmat în omilia sa de duminică Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna. Vom dobândi virtuțile numai dacă „ne silim în asemănarea cu Dumnezeu prin împărtășirea de smerenia lui Hristos”, a spus el.

El a explicat pilda vameșului și a fariseului din perspectiva Sfinților Părinți și a părinților pustiei. Smerenia vameșului este prima treaptă pe care perioada Triodului ne-o înfățișează în parcursul nostru ascetic din Postul Mare.

Ortodoxia pune accentul pe smerenie ca „semnul distinctiv al creștinismului” și „trăire a prezenței lui Hristos”, a spus părintele arhimandrit.

„Parcă nu găsim nimic de condamnat la fariseu, avea și fapte”, a observat starețul. Dar, a continuat el, prin separarea de aproapele și judecarea lui, fariseul cade pradă slavei deșarte.

Sfântul Ioan Scărarul spune că „diavolul nu se sperie de virtuțile noastre, pentru că vine cu slava deșartă, care nu face altceva decât ca omul să-și piardă virtutea, să-și piardă așezarea”.

„Slava deșartă, zice Sfântul Ioan Scărarul, este în stare ea singură să ia în om locul tuturor celorlalte patimi adică să fie numai ea. Pentru că, dacă este slavă deșartă, care este o fiică a mândriei, toate celelalte fapte bune se risipesc”, a precizat părintele stareț.

Taina cunoașterii de sine

„Înfrânarea și concentrarea la rugăciune urmează smereniei, spune Sf. Isaac Sirul. De aceea, prima treaptă, a smereniei este înfățișată de Triod prin exemplul acesta al vameșului, pe care îl putem traduce prin cunoaștere: cunoaște-te pe tine însuți.”

„Ați auzit de multe ori la pateric spunându-se că cel ce și-a văzut păcatele sale este mai mare decât cel ce vede îngerii”, a afirmat arhimandritul.

„Vameșul stă înaintea lui Dumnezeu așa cum este, nu se nu pretinde a fi altfel, ci se vede numai pe sine și de aceea rostește doar atât: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»”.

„Taina triodului care începe astăzi nu este alta decât taina pocăinței. Pocăința cea adevărată este așezare înaintea lui Dumnezeu, recunoașterea vinei și trăire adâncă a prezenței lui Dumnezeu.”

Smerenia ca asemănare cu Dumnezeu

„Viața noastră, dragii mei, este o liturghie permanentă și trebuie să fie o liturghie după Liturghie, o permanentă așezare și cunoaștere a lui Dumnezeu, sau, aș mai îndrăzni să spun, o așezare a noastră în timpul și în lucrarea lui Dumnezeu”, a subliniat starețul Mănăstirii Putna.

„Să te simți așezat în lucrarea lui Dumnezeu, adică să simți că Dumnezeu lucrează prin tine și Dumnezeu are de transmis prin tine un mesaj și Dumnezeu este prezent în viața ta.”

Adoptarea atitudinii smerite este și asemănare cu Dumnezeu, a adăugat Arhimandritul Melchisedec.

„Smerenia dumnezeiască și haina dumnezeiască nu este altceva decât întruparea lui Hristos, smerenia lui Hristos, este apogeul în moartea pe Cruce a Dumnezeului nostru, a Dumnezeului-Om.”

„Dacă vrem, iubiții mei, să ne apropiem de Dumnezeu și să trăim cu adevărat virtuțile care ne stau înainte, trebuie să ne silim în asemănarea cu Dumnezeu prin împărtășirea de smerenia lui Hristos, căci fără de smerenia lui Hristos nu înseamnă nimic viața noastră.”

În încheiere, starețul i-a îndemnat pe credincioși „a trăi crucea și patima lui Hristos și a-l însoți în mișcarea ascendentă a Învierii Lui și a descoperi atunci, în Lumina Paștilor, că smerenia e o însușire a firii dumnezeiești și mișcare naturală a iubirii. Este lucrul cel mai important în viața noastră.”

Foto credit: Youtube (captură ecran)