„Trebuie să ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă suntem profesioniști sau bine pregătiți”, a îndemnat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel duminică, la Paraclisul istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.
Preafericirea Sa a făcut acest îndemn referindu-se la Evanghelia Duminicii a 18-a după Rusalii în care este relatată pescuirea minunată de la începutul propovăduirii Sale.
„Hristos Domnul săvârșește minunea pescuirii minunate, cu pești mulți, nu pentru niște oameni comozi și leneși, care au dormit toată noaptea și dimineața deodată s-a făcut pentru ei minunea, ci pentru oameni care au vegheat toată noaptea, s-au ostenit toată noaptea și fiindcă n-au reușit nimic, s-au smerit mult”.
Smerenia lor a fost întâmpinată de Mântuitorul Iisus Hristos, care le-a poruncit să arunce mrejele mai la adânc. Deși experiența lor le spunea că nu vor prinde nimic, Petru L-a ascultat pe Mântuitorul.
„Mântuitorul Iisus Hristos arată că s-a împlinit ceea ce au dorit ei, dar nu când au dorit ei și cum au dorit ei, ci cum a voit Dumnezeu și când a voit El”, a spus Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a subliniat: „Din aceasta învățăm că dacă noi facem o lucrare bună, dar care nu reușește întru totul după cum am sperat noi sau am programat, nu trebuie să cădem în deznădejde pentru că ajutorul lui Dumnezeu va veni la un alt timp și sub o altă formă, așa cum dorește Dumnezeu”.
La capătul puterilor, vine Harul lui Dumnezeu
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că la capătul efortului omenesc vine Harul lui Dumnezeu.
„Evanghelia acestei duminici ne învață că totdeauna avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Deci nu numai când ne simțim mai puțin pregătiți, ci și când suntem foarte bine pregătiți, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, zicând: Doamne, ajută!”.
„Dumnezeu iubește foarte mult pe fiecare om smerit care îi cere ajutorul Său. Lucrează în comuniune de iubire cu El și se străduiește să fie harnic și darnic, fiindcă întreaga viață este dar al lui Dumnezeu pentru oameni și trebuie trăită ca dăruire de sine lui Dumnezeu și oamenilor, și ca iubire smerită, darnică sau generoasă”, a îndemnat Părintele Patriarh Daniel.
Păcătoșenia firii umane în fața sfințeniei dumnezeiești
Când au realizat minunea care s-a petrecut cu ei, pescarii s-au spăimântat, iar Sfântul Apostol Petru a căzut la picioarele Mântuitorului, recunoscându-și păcătoșenia.
„Și simțind ei sfințenia prezenței și lucrării lui Hristos, Sfântul Petru a zis: Ieși de la mine, Doamne, nu a zis rabi, adică învățătorule, ci Doamne, a recunoscut dumnezeirea lui, care s-a întâlnit cu păcătoșenia lui Petru. Și de aceea a zis: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Fiorul acesta sfânt de recunoaștere a păcătoșeniei firii umane în fața sfințeniei dumnezeiești a lui Iisus Hristos arată că Petru a înțeles că este vorba de o lucrare dumnezeiască, minunată a Harului”.
Sfântul Apostol Petru a arătat smerenie, ascultare și în același timp a simțit întâlnirea dintre sfințenia lui Dumnezeu și limitele păcătoșeniei firii umane.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a încheiat predica, îndemnând: „Să ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să simțim puterea Lui când Îi cerem ajutorul. Să nu deznădăjduim niciodată, chiar dacă nu se împlinește dorința noastră când voim noi și cum voim noi. Să învățăm că înțelepciunea lui Dumnezeu este mai presus decât priceperea sau părerea noastră individuală. Puterea lui este mai mare decât puterile noastre. Harul iubirii Lui și sfințenia Lui sunt izvor de lucrări surprinzătoare, minunate și sfințitoare”.
Foto credit: Ziarul Lumina
