Biserica Ortodoxă rememorează în Sfânta și Marea Joi și rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos din Grădina Ghetsimani. Mântuitorul Iisus Hristos a ales această grădină ca loc unde să-și trăiască ultimele Lui clipe înainte de-a fi prins, judecat, condamnat și răstignit. Ghetsimani este un cuvânt de origine aramaică și înseamnă teasc de măsline, presă de ulei. Grădina Ghetsimani se întinde pe circa 20 de hectare de teren și este și în prezent o livadă de măslini la poalele Muntelui Măslinilor (Eleon) aproape de zidurile dinspre răsărit ale Ierusalimului, dincolo de Valea lui Iosafat sau pârâul Cedrilor (Chedron). Cea mai mare parte din gradina se află în posesia Bisericii Ortodoxe, iar a doua este în posesia Bisericii Romano-Catolice. În Grădina Ghetsimani se află patru locuri de închinare, dintre cele mai importante pentru toata lumea creștină: Mormântul Maicii Domnului (potrivit tradiției creștine, acesta este locul în care Apostolii au înmormântat trupul Maicii Domnului), Peștera Ghetsimani (unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sânge – Luca 22, 44), Piatra prinderii lui Iisus (aici se înalță astăzi o biserica catolică), și Biserica Sfântului Arhidiacon Stefan.
Aflăm din Sfânta Scriptură că Domnul Iisus după ce a celebrat Paștele, a plecat împreună cu ucenicii săi în grădina Ghetsimani. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga. Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine. Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești. Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine! Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Iarăși ducându-Se, a doua oară, S-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Și venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați. Și lăsându-i, S-a dus iarăși și a treia oară S-a rugat, același cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! Iată s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. (Matei 26, 36-45)
Din grupul de ucenici a ales pe Petru, Iacov și Ioan, și s-au îndepărtat în adâncul grădinii. Acolo, le-a spus că „sufletul Lui era cuprins de o întristare de moarte”, rugându-i să vegheze până El se va întoarce. În timp ce Domnul Iisus vorbea cu Tatăl în rugăciune, cei trei ucenici au adormit, fiind cuprinși de un somn adânc. Despre momentul Rugăciunii Domnului, Evanghelistul Luca (22, 44) ne spune că „a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ”.
Implorarea Tatălui Ceresc prin cuvintele, „dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”, ne arată legătura lui Iisus cu Dumnezeu Tatăl, la care toate lucrurile sunt posibile. Domnul Iisus știa foarte bine că această cerință era contrară cu planul etern de mântuire al Tatălui, dar El și-a exprimat emoțiile omenești, în mod onest, fiind într-un trup uman ca și noi. Și totuși, împotriva dorințelor naturale și umane, ascultarea și supunerea Lui au fost depline.
Acum El se încredințează cu totul lui Dumnezeu-Tatăl și este gata să-I împlinească voia nu numai ca Fiu, ci și ca om desăvârșit. Prin puterea rugăciunii, El biruise încă odată ispita celui rău, care-L încercase după Botez și care, atunci, se depărtase de El numai pentru o vreme (Luca 4, 13). Zbuciumul firii Sale umane a încetat cu desăvârșire. El se supune de bună voie morții pe care n-o merită și merge senin spre chinuri și Răstignire. De aceea, când se înapoiază lângă ucenici și-i găsește cuprinși de somn, nu-i mai mustră, ci-i lasă cu bunătate să se odihnească o vreme, priveghind asupra lor ca un părinte întelegator și bun. Vremea este însă extrem de scurtă. Dinspre valea Cedronului, pe aleea ce duce în Ghetsimani, cei nelegiuiți vin spre Dânsul cu arme, lumini de torțe și făclii. Sosise ceasul ca Fiul Omului să se dea în mâinile păcătoșilor, spre a fi osândit la moarte pe Cruce. De aceea, Domnul trezește pe ucenici, spunându-le: „Sculați-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut” (Marcu 14, 42).
