Românii din Baden-Baden (Germania) se întâlnesc în rugăciune în Capela Sfântul Arhanghel Mihail

Capela ortodoxă română „Sfântul Arhanghel Mihail”, din orașul Baden-Baden, Germania, situat la poalele Munților Pădurea Neagră, ctitoria domnitorului moldovean Mihail Sturdza, este dovada vie a credinței ortodoxe românești într-o țară îndepărtată. Încadrată de „arborii mamut” de sequoia și îmbrățișată de magnoliile feerice, ctitoria lui Sturdza capătă un farmec aparte, unde simți duhul autentic al Ortodoxiei și mireasma rugăciunii.

În amintirea prințului Mihail, fiul său, care a murit pe neașteptate la vârsta de 17 ani, la Paris, unde studia la Liceul „Napoleon Bonaparte”, Mihail Sturdza a ridicat în Baden-Baden o capelă funerară, antrenând în ridicarea lăcașului cu pereți de marmură cei mai renumiți artiști ai vremii.

Sturdza Kapelle sau Capela „Mihail Stourdza”, bijuterie a stilului neoclasic, a fost ridicată între anii 1863 și 1866, după planurile arhitecților Leo von Klenze și G. Dollmann. Ctitorul lăcașului de închinare, principele Mihail Sturdza, după revoluția din 1848 a părăsit tronul și țara, împreună cu familia sa și a plecat la Paris, unde se va stabili în 1849, după un scurt popas la Viena. Fiind apropiați ai familiilor princiare rusești, membrii familiei fostului domnitor moldovean petreceau cu predilecție vara în frumosul oraș Baden-Baden din Germania, unde aveau și un palat, situat chiar în centrul stațiunii balneare.

Activități și lucrări desfășurate în perioada 2009-2013

Începând cu 15 martie 2008, capela românească din Baden-Baden îl are ca preot slujitor pe părintele Ionuț Bogdan Stavarachi. A fost hirotonit preot la 4 septembrie 2005, slujind la Biserica „Sfântul Gheorghe” – Catedrala mitropolitană veche din Iași, până în 2006. Apoi a slujit la Mănăstirea Galata, la Parohia „Sfântul Arhidiacon Ștefan” – Metalurgie din Iași. Odată ajuns în Germania, pr. Bogdan Stavarachi și-a propus o serie de proiecte, în colaborare cu primăria locală. „Începând cu anul 2009 am organizat expoziția «Icoana, poartă spre cer». Tot în 2009 am tipărit monografia capelei în cinci limbi (germană, română, engleză, franceză și rusă). De asemenea, am realizat site-ul capelei și am introdus-o în circuitul turistic oficial, știut fiind că în Baden-Baden se efectuează zilnic trei vizite ghidate ale orașului. În anul 2012 au debutat cele mai ample lucrări de restaurare a capelei de până acum și care sperăm că se vor încheia în 2016. În urma multiplelor întâlniri cu diverse comisii de la Oficiul pentru Monumente Istorice și cu responsabilii primăriei, s-au constatat mai multe deficiențe, care nu au fost sesizate în perioadele trecute, când s-au mai făcut intervenții la capelă și care afectau sau puteau afecta în viitor structura așezământului. Astfel s-au efectuat următoarele lucrări: crearea rețelei de canalizare din jurul capelei, care să preia apa pluvială și cea din bazinele de colectare și captare și conectarea ei la rețeaua de canalizare a orașului (până acum doar casa avea canalizare); a fost construit un canal de drenaj. La lucrările de decapare care s-au efectuat la începutul lunii septembrie, s-a constatat cu surprindere că drenajul vechi era doar pe o treime din circumferința criptei și de o adâncime de doar 1,85 m. Astfel, apa pluvială și izvoarele din munte se infiltrau permanent în perete, deteriorându-l. Lucrările s-au desfășurat în trei etape și au durat 10 săptămâni. S-au făcut săpături, s-au ridicat pereții de susținere, s-au turnat în beton vase de colectare, de unde apa va fi ridicată în canalizare cu ajutorul unor pompe automate ce au fost montate în aprilie anul acesta, s-au turnat în pământ pilonii și blocurile de beton de susținere, care să preia și să stabilizeze structura și s-au făcut gurile de ventilare; montarea sistemului de protecție împotriva fulgerelor. Capela nu a avut sistem paratrăsnet și de aceea în mai 2013 am montat unul. Pe lângă toate aceste lucrări de consolidare a capelei, de fiecare dată când avem posibilitatea îi ajutăm pe cei nevoiași”, ne-a spus pr. Ionuț Bogdan Stavarachi.

Rugăciunea domnitorului Mihail Sturdza pentru fiul său

Deasupra ușii de intrare în pronaos (în interior), se află inscripția votivă, în limba greacă, cu următorul text: „O, Dumnezeule! Primește în milostivirea Ta, pentru slujba celor care vin la Tine, biserica aceasta clădită de inima nemângâiată a părinților, adică a Domnitorului Mihail Sturdza și a Doamnei Smaragda Sturdza, născută Vogoride, închinând acest sfânt lăcaș memoriei prea iubitului lor fiu, principele Mihail Sturdza, născut la Iași în 19/31 decembrie 1846 și răposat la Paris la 18/30 iunie 1863. Primește, Atotputernice Doamne, rugăciunile aceluia care a fost chemat în locașurile cerești, pentru ca atunci când va veni plinirea vremii să fie și ei împreună cu el în viața viitoare, fericită, așa cum se află acum inimile lor unite, fără să se despartă”.

La intrare, în interior, în partea dreaptă, este reprezentat principele Mihail Sturdza (1794-1884), alături de fiica sa, Maria (1848-1905), care a fost căsătorită cu prințul rus Gorceacoff, iar în partea stângă portretele prințesei Smaragda Stourdza alături de fiul ei Mihail. Aceste patru tablouri au fost pictate pe plăci de cupru în anul 1866, la Paris, de renumitul pictor francez J. Perignon. În cripta care se află sub altarul bisericii își dorm somnul de veci domnul Mihail Sturdza (†1884), soția sa Smaragda (†1885) și copiii lor: prințesa Maria (†1905) și prințul Mihail (†1863). În mijlocul bisericii, în partea dreaptă, prințul Mihail stă parcă de veghe, el fiind înfățișat la studiu în Paris, printr-un monument funerar, lucrare executată de sculptorul italian Rinaldo Rinaldi, în marmură de Carrara. În partea opusă se află monumentul executat de francezul Thomas Gabriel, care-i înfățișează pe părinții îndurerați.

Observăm așadar că Leo von Klenze a adus în această capelă toată experiența sa, combinând în ultima sa lucrare într-un mod inspirat și armonios elemente renascentiste cu structură neoclasică și cu elemente populare germane, hărăzindu-i astfel capelei menirea de punte între Orient și Occident. Una dintre cele mai deosebite realizări este cupola cu diametrul de 24 m, replică în miniatură a cupolei Catedralei San Pietro de la Vatican. Aceasta, datorită tehnicii deosebite folosite, conferă capelei o acustică deosebită. (Articol semnat de Ștefan Sfarghie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 22 octombrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente