Respectul pentru trup, ceva desuet?

Muzeul Antipa din București găzduiește zilele acestea expoziția „The Human Body”. Peste 200 de corpuri umane reale, conservate de Gunther von Hagens, sunt expuse în sălile muzeului. Privind imaginile macabre, este greu de identificat granița dintre știință și artă. Deși scopul declarat este unul științific, mijloacele și rezultatul vădesc obiective mai degrabă comerciale. Încasările foarte mari de la expoziții, dar și reclama ambalată artistic și susținută mediatic descoperă o afacere profitabilă, construită pe eludarea eticii. Privind acest spectacol și dezbaterea subiectului în presă, îmi pun două întrebări. Care mai este pentru noi valoarea trupului uman? Oare suntem atât de mult obișnuiți cu imaginile macabre și șocante încât să nu mai avem reacții?

În timpul vieții toată știința și toate eforturile sunt direcționate către protejarea și slujirea trupului, dar după moarte, acesta este tratat ca un obiect al cărui termen de garanție a expirat de mult. Chiar deranjează. Paradoxul atitudinii noastre față de trup arată că nu sesizăm existența sufletului în el. Îl considerăm în timpul vieții idol, iar după moarte este catalogat ca deșeu, pe care uneori îl incinerăm. Această lipsă de morală în atitudinea față de trupul mort a determinat ca statul modern să emită legi care să apere cadavrele umane de profanare. Legile credinței, care promovează cea mai firească atitudine față de trup, nu mai sunt respectate, fiind catalogate desuete. Împotriva celor care disprețuiau trupul, Apostolul Pavel alocă o parte din prima sa scrisoare către corinteni corectării concepției greșite despre corpul uman. În capitolul 6 al acestei epistole este subliniată credința noastră despre corpul uman. Apostolul îi întreba pe destinatari: „Nu știți că trupul vostru este templu al Celui ce este în voi, al Duhului Sfânt, pe care îl aveți de la Dumnezeu?” Întrebarea rămâne și astăzi. Mai adaug și faptul că atât sufletul, cât și trupul sunt în așteptarea Învierii.

A doua întrebare pe care mi-o pun este legată de lipsa de reacție a opiniei publice. În afișul de promovare a expoziției este menționat accesul gratuit al copiilor sub 7 ani. Nimeni nu s-a scandalizat că trupurile unor oameni sunt prelucrate artistic, iar imaginea lor este vândută. Nimeni nu poate trece peste valoarea persoanei umane. Demnitatea persoanei, care trebuie respectată și după deces, este grav uzurpată în acest demers. Persoanele ale căror trupuri fac obiectul expoziției nu și-au dat acordul ca după moarte să fie expuse în vitrine. Argumentul dat de curatorii expoziției este că respectivele cadavre sunt ale unor persoane care nu au fost identificate sau revendicate. Cu alte cuvinte, putem face orice cu un trup al cărui suflet l-a părăsit și pe care nu îl mai apără nimeni.

Răspunsul la problemele de mai sus l-a dat autorul expoziției, Gunther von Hagens. Într-un interviu și-a declarat necredința în existența vieții de după moarte. Pentru el trupul este ambalajul vieții de aici. Un ambalaj care își pierde valoarea după decesul persoanei. Totul este trup. În prima carte a Sfintei Scripturi ni se relatează una dintre concluziile la care a ajuns Dumnezeu privindu-i pe oamenii de atunci: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup” (Facere 6, 3). Situația din acele vremuri nu este mult diferită față de cea de acum. Problema este că atunci când devenim doar trup, primul lucru pe care îl facem este distrugerea și disprețuirea trupului.

(Editorial publicat în Ziarul Lumina de Duminică din 31 martie 2013, apărut sub semnătura lui Ciprian Olinici)

Comentarii Facebook


Știri recente

Patriarhul României la spectacolul „Sf. Nicolae în mijlocul copiilor”: Apărător al dreptei credinţe şi învăţător al iubirii milostive

Patriarhul României a participat luni la ediția a 12-a Spectacolului cultural-artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor” şi a rostit un cuvânt de binecuvântare. Evenimentul a fost organizat de Sectorul învățământ şi activități cu tineretul al…